Nu-l voi compara pe Iohannis cu Regele Carol I, dar nu ma voi lua nici de rochia de asistenta TV a sotiei sale. In fotbal, cand vine un antrenor nou, se zice „lasa-l intai sa joace, pe urma il critici!”.
In politica, am auzit fraza „asteapta sase luni, sa vedem ce face!”. Nu merge. Timpul se dezlantuie — fuge, zboara, curge, erupe concomitent. In urma cu 10-15 ani, evenimentele schimbau sumarul unui ziar de trei-patru ori pe zi. Azi, un subiect inghite alt subiect din sfert in sfert de ora. Ca mobilitate, Iohannis e foarte, foarte departe de Basescu. Daca presa ar avea radar, Basescu ar umili acest instrument. Duminica, in nici 10 ore, a predat puterea, a glumit cu Iohannis (si tot el radea), a pupat steagul, a lacrimat, si-a vizitat fidelii de la un ziar, si-a lasat costumul acasa si s-a imbracat lejer, s-a dus la o berarie, s-a urcat pe masa, a dat autografe, si-a gasit birou la un partid, a ajuns la un concert de Craciun si cred ca nici acum nu a terminat aglomerata zi de alaltaieri, in care a fost emotionat, satisfacut, trist, reflexiv, didactic, jovial, epuizat si inepuizabil. Basescu provoaca, enerveaza sau seduce intr-un timp in care Iohannis abia se scormoneste de o fraza. Buna si aia. Din sapte fraze, poate scoate un proiect temeinic pe saptamana. Vin cu un exemplu. Numarati! Toata lumea il apreciaza pentru ce a reusit la Sibiu. Nu mai e primar, asa ca se impune sa extinda reusita locala la nivel national. Optimistii sustin ca Iohannis are sprijinul Germaniei si va grabi, astfel, intrarea noastra in Schengen. Cu ajutorul nemtilor, Romania ar trebui sa aiba in doi-trei ani o autostrada care sa lege Vestul tarii de Marea Neagra. Daca frumosul centru al Sibiului miroase a Germania, ar fi extraordinar, pentru economia Romaniei, ca Portul Constanta sa se dezvolte, gratie autostrazii, precum Portul Hamburg. Punct. Au fost cinci fraze. I-am lasat weekendul liber.