In anii ’70, cand jerpelitii din sudul Italiei veneau la Eforie sa faca namol si ultraviolete fara prezervativ, despre golancile noastre se zicea ca schimba broscarii ca pe sapun si ciorapi de dama, ca astea erau argumentele cu care le cucereau scaltoii. Gagicile mai asezate se cuplau cu fraieri care aveau ca atu domiciliul in Bucuresti.
Despre ele se spunea ca schimba barbatii ca pe buletin — buletinul fiind o proba a statorniciei. Dupa revolutie, au inceput sa schimbe barbatii ca pe vile (anii ’90) si ca pe statiuni (anii ’2000). „Ala m-a dus la Nisa, nu ca zgarcitul care m-a carat in Creta si n-am putut sa dorm, ca era in spatele hotelului o plantatie de maslini si se auzeau greierii!”. O doamna celebra, care sta la Monte Carlo, schimba barbatii de succes pe copii cruzi si pe urma scrie brosuri in care le sfatuieste pe alte bagabele in devenire ce sa intreprinda pentru a reusi in viata. Dar sa nu fim misogini, ca nici domnii nu raman datori.
Milionarii schimba asistentele TV ca pe avioanele particulare si amantele oficiale ca pe ceasuri. Iar brazilienii si thailandezii isi schimba locul de munca si sexul cu aceeasi frecventa. Traim intr-o lume atat de deschisa schimburilor economice, culturale si de secretii, incat conducatorii marilor puteri ar trebui sa se gandeasca, daca ar vrea sa inceapa un razboi, ca n-are rost sa se omoare intre cumnati si cumetri. Sunt convins ca Berlusconi si Sarkozy au cel putin o minora in comun, dar nu m-ar mira nici ca Putin si Obama sa fie fratiori in albumul cu poze bune de pastrat al vreunui serviciu secret.