Citesti ratingurile obtinute in zile normale, cand nu se difuzeaza “Dansez pentru tine”, “Suleyman” sau un meci al Stelei din Cupele Europene. Vezi un lider cu 3 si doua seminte dupa virgula, mai oracaie vreo doua broaste-media intre 1 si 2, iar restul agonizeaza pe la 0,3 sau 0,4. Zicea bine Ovidiu Dragan, cand avea emisiune: “sunt singurul moderator cu alcoolemia mai mare decat ratingul”.
Adunate, cifrele se apropie cu greu de 10%. Adica in jur de un milion de televizoare deschise. Nici macar nu mai putem aduce in discutie credibilitatea. E vorba despre lehamite. Romanii s-au saturat si de cei (foarte putini) care spun adevarul. Un adevar fara miza si mestecat ca un refren e mai marunt decat o nazbatie. Un milion de telecomenzi butonate nervos nu reprezinta nimic in raport cu o tara si o piata de publicitate.
O sa ma marginesc, azi, la previzibilele emisiuni de divertisment. Aia se cearta, se cearta, se cearta, dar isi face timp si pentru blesteme, iar ailalta mai mult se impaca decat divorteaza. Cam de doua ori pe sezon, rascolirea sordidului produce o noua vedeta. Despaducherea Ioanei Tufar s-a incheiat cu depasire de plan. Acum ascultam o coafeza de cartier, o matahala care zici ca-i facuta cu ursul in camera. In conditiile astea, n-avem motive sa mai folosim sintagma “emisiuni de divertisment”. Scheciurile cu Dem Radulescu insemnau divertisment. Tocsoaiele noastre s-au transformat in anchete mondene. Asa ca nu trebuie sa ne mai miram ca se deschid peste doua milioane de televizoare doar la “Dansez pentru tine”. Nu-i genul meu de emisiune — eu raman la Toma Caragiu, Dem Radulescu, Jean Constantin — dar sunt nevoit sa recunosc ca e racordata la divertismentul din Europa de azi.