In 2005, marea s-a infuriat si a ras statiunea Costinesti. A maturat Obeliscul, zeci de masini, vreo 200 de case, a inghitit lacul in care pescarii isi tineau barcile. 20 de copilasi au ramas sinistrati intr-o gradinita. Ei, si? Noi eram ocupati cu tsunami-ul din Indonezia. Solidaritate mare cu Indonezia! Donam bani pentru Indonezia. Faceam teledon-uri pentru Indonezia, cu boul ala de Tatulici. Ne durea Indonezia. Ce Mangiunabar (vechea denumire, turceasca, a satului frecventat de boema si fronda anticomunista, in anii ’50, inainte de a popula 2 Mai si Vama Veche), ce Costinesti, statiunea unde ati cantat, ati iubit, ati fost tineri? Indonezia, baieti, Indonezia!
La fel acum, cu sirienii. In Vaslui, numai violatori. In tarile arabe, numai eroi. Tin minte ca si afganii erau niste tipi misto, cand luptau impotriva rusilor. Romania este un bolnav care simte durerile localizate foarte departe de trupul lui. Spre deosebire de America, eminenta doctorita care vindeca de la distanta. Noi primim greu vize de SUA, dar suntem ospitalieri cu amarastenii eliberati de partenerii americani. In Schengen nu avem loc, dar ne vom imparti putinul cu refugiatii arabi. Nu stiu ce parere aveti dumneavoastra, dar mie mi se pare corect. Gata pe saptamana asta! Ma duc la un anticariat, sa-mi vand toate cartile scrise de Mircea Eliade. Cu banii obtinuti voi cumpara niste gips pentru statuia lui Tismaneanu Senior, Leon Ciungu’, un stalinist de omenie.