1. Titluri din „Le Parisien”. Pe 6 martie, „Les Roumains ouvrent leurs bras au refugies d’Odessa” (cu accente ascuțite pe cele două litere „e” din „refugies” – nu știam eu cu laptopul nici înainte, darmite acum, în război). Reportaj amplu cu poze, frumos. Pe 7 martie, tot în „Le Parisien”: „En Roumanie, un havre de paix pour les refugies”. Cu poză de la o pensiune din Tulcea. I-am cucerit pe ziariștii francezi și e foarte bine. De acest moment trebuie profitat și după încheierea războiului. Avem de învățat din istoria recentă. Aduceți-vă aminte de fotografia din Paris Match, cu Gavroche al revoluției române. Bine ar fi să nu facem ce a făcut pe urmă Gavroche. După 1989, am ținut presa străină alături vreo lună, până la prima venire a minerilor.
2. S-a dus un răzbel pe care deja l-am uitat, cel dintre vaccinați și nevaccinați. Mai contează cine a avut dreptate? Dar a avut cineva dreptate? Acum se ceartă oamenii ponderați și cei care și-au pus steagul Ucrainei pe centurile de socializare. Fani ai lui Putin nu există în România, agresorul de meserie ne disprețuia dinainte să înceapă războiul. Dar pe centurile de socializare sunt unii care fac liste negre, procedând exact ca Vadim Tudor, care a făcut și el o listă neagră prin ’92 sau ’93.
3. E frumoasă atitudinea Generației Gadget, dar mi-ar plăcea să fiu și eu la televizor cu niște lideri ai USR și să-i întreb așa: „băieți, să vă vedem și la istoria elementară, fiindcă la lozinci sunteți buni. Ce știți voi despre URSS? Fără google, fără google, cine au fost cei doi conducători ai URSS între Brejnev și Gorbaciov?” Sau: „Dan Barna, lasă telefonul, mâinile pe masă! În ce fel și aproximativ în ce perioade au fost Kalinin și marele nostru savant C.I. Parhon deasupra lui Stalin și a lui Gheorghiu-Dej?” Sunt convins că doamna Armand ar răspunde mai bine decât Drulă, Barna și Cioloș.
4. Entuziasmul și sensibilitatea ne duc, uneori, în ridicol. Sunt oameni care declară pe centurile de socializare că sunt generoși, dar postările anterioare dovedesc un simț al proprietății specific țăranului de oraș. Toate enunțurile încep cu „am în lista MEA” sau „am pe pagina MEA”. A mea, a mea, al meu, al meu, deși contul de pe centura de socializare se face gratis. Mișto. Ești egoist pe o investiție de zero lei și generos în război.