Tefeloazele antropomorfe au reușit să schimbe pe Google numele Catedralei în „Catedrala Prostirii Neamului”. Atunci, dacă e pe distracție, să ne distrăm!
Cretinozaurii din presă nu au luat atitudine. Ei sunt deontologi. Deontologii fac anticomunism la seral, n-au umor, n-au fosfor în pix, n-au cultură, dar sunt ranchiunoși și „documentează”. Nu se documentează. „Documentează.” „A documenta” – verb. „A documenta” înseamnă „n-am talent.” Despre documentare, Mihail Sadoveanu avea următoarea părere: „Eu nu înțeleg vorba asta: documentare. Eu, dacă ies pe stradă, mă documentez. Stau de vorbă cu paznicul de la casa de vânătoare, mă documentez. Merg pe malul apei cu un prieten sau singur, mă documentez. Mă uit la copaci, la păsări, mă documentez. Și când dorm mă documentez.” Așa a povestit Dan Deșliu, în „Vremuri de tinichea, Convorbiri cu Daniel Nicolescu”
Atunci să îi „documentez” eu pe păgânii din presă. Dar nu orice păgâni. Niște păgâni botezați în Biserică, pe vremea când părinții riscau ca să-i boteze pe idioții de mâine. Și mâine s-a făcut azi. Neomarxiștilor atei din Piața Victoriei le plac bisericile dărâmate, nicidecum cele construite. Cine a dărâmat biserici? Ceaușescu, un antichrist alfabetizat la seral, care avea la fel de multe diplome ca tefeliștii, dar era mai capabil decât ei.
Vreți “Spitale, nu Catedrale”? Iar în locul preoților pe cine vreți? Cumva pe tânărul ministru tehnocrat al lui Cioloș – la Sănătate! – ca să prospere farmaciile?
Propagandiștii oengiști și influencerii sunt noii “ingineri ai sufletului omenesc”, ca să citez din tătucul lor, Vladimir Ilici Lenin. ROBOȚEII TEFELIȘTI URĂSC TOT CE ESTE ÎNSUFLEȚIT. Recunosc, Catedrala are și defecte. A costat doar vreo 150 de milioane de euro și mai trebuie încă o dată pe atât, ca s-o terminăm. Aici e problema. Suma. 300 de milioane de euro. Puțini bani. Haideți să punem un milliard, ca să rezolvăm cazul, să facem Vaticanul Ortodoxiei la București, să leșine de ciuda Moscova și Constantinopolul, dacă tot îi înjurăm pe Putin și pe Erdogan.
Cea mai puerilă diversiune am văzut-o la Centenar. “Finlanda a sărbătorit 100 de ani inaugurând Biblioteca Națională. Noi am făcut Catedrala.” Hai să înnebuniți, pătimașilor! Avem în București trei biblioteci de anvergură europeană. Prin “anvergură europeană” înțeleg arhitectură, ebenistică și fond de carte, înțeleg Paris, Florența sau Madrid, nu Juncker și Verhofstadt. Nici înainte de Corona nu vedeai țurloi de tefeloază la Biblioteca Națională, Biblioteca Universitară și Biblioteca Academiei.
DACĂ ÎI ARĂȚI UNUI ROBOȚEL TEFELIST UN SEMN DE CARTE, VREA SĂ-L BAGE ÎN PRIZĂ. Dacă-l întrebi ce scrie pe clapa copertei, caută tastatura. Dacă-i spui de incunabule, te roagă să vorbești frumos.
Și acum, în câteva rânduri, un curs de religie predat laic, pe înțelesul oligofrenilor care îl citesc (tot la seral) pe gargaragiul Marx, dar habar n-au că Marx n-a ajutat, personal, niciun om ajuns în nevoie. Gândiți-vă la un mort! Mortul e cel mai bun. Mortul e profitul ticălosului încă viu. Mortul – te folosești de mort. Povestești cât te-a iubit mortul sau cât ai fost matale de bun cu mortul. Acesta este marele păcat al tuturor celor care își scriu amintirile. L-am făcut și eu. Și pe urmă ajungi tu în Lumea de Apoi, fiindcă trebuie să existe lumea aia. Iar acolo te așteaptă mortul, morții, mulți morți, morții tăi. Și te iau morții: „de ce ai mâncat, mă, rahat, după ce am mierlit-o io ?” Și pac o flegmă, un șut în cur și un capac!
Ce înseamnă Dumnezeu? Singura privire de sus care te cumințește, pentru că te-a extras din condiția antropomorfă.
