Capitaliștii lui Ceaușescu

1. Să te apuci să amendezi niște oameni pentru că și-au spus părerile politice pe facebook – asta chiar mi se pare o tâmpenie oficială făcută împotriva unui spațiu neoficial. Eram la masă, acum vreo 10 ani, cu un domn din externe. Omul și-a sunat secretara să o certe că nu difuzase nu știu ce comunicat. Prostănaca a zis „dar l-am pus pe facebook.” Replica a fost tunătoare. „Tu gândești? Facebook nu e canal de comunicare diplomatică.” Au scris și hapciupaliticii ăia niște prostioare, și trotinetarii sunt ai noștri, vorba aia, toți suntem români, mai mult sau mai puțin inteligenți. Asta era grija Poliției Române, nu-i așa? Mai bine ar vedea ce face o aripă a ei. Poliția Locală. De când s-a înființat Poliția Locală, Poliția Rutieră a devenit îndrăgită în popor. Din ce-am văzut eu, poate mă înșel, singura grijă a Poliției Locale e să dea amenzi de parcare.

  2. FSN, din care s-au desprins mai multe partide, a avut monmente de violență în 1990. Aceste accese s-au estompat prin ’92 – ’93 și cam din 1995 au dispărut. Pe urmă a fost pace vreo 20 de ani. Din noiembrie 2015 încoace am avut un alt partid violent. Diferența e că FSN era partid majoritar. Acest partid este minoritar și totalitar în același timp. Dar de șase luni încoace, de când e condus de o femeie (pe care n-am votat-o), acea înjghebare politică s-a îmblânzit. Avem și femei care ne fac să uităm de toxica falangă macoveistă a politicii lui Băsescu.

    3. Cei care au preluat puterea – dar nu la televizor, n-au fost miniștri și parlamentari – la revoluție aveau în jur de 35 de ani. Poate 33, poate 40. S-a spus că ei ar fi reprezentat partea ocultă a sistemului reciclat, dar deja nu mai contează. Se deosebeau clar de oportuniștii din anii ’50. Erau oameni cu studii tehnice făcute pe bune, cu niște cunoștințe economice inaccesibile oricui, cu limbi străine învățate la zi, nu în aeroport. Din 1995 încoace am aflat și noi  cam cine sunt acești domni (nu e profitabil să știi chiar tot, de multe ori transparența dăunează), pentru că afacerile lor au devenit publice. Au condus 30 și ceva de ani România și mulți dintre ei s-au retras sau se vor retrage. Comparația cu liderii din politică și business, care au azi în jur de 35 – 40 de ani, e inevitabilă. Tinerii capitaliști ai comunistului Ceaușescu erau cu zece clase peste micii socialiști din corporatismul multilateral dezvoltat.