1. N-are Mamaia turiști? Constanța stă și mai bine. Nu mai are nici refugii în stațiile de autobuz. Acele adăposturi au fost demolate. În februarie 2021. Vor fi înlocuite. Cândva. E foarte frumos când se termină sezonul. Și nu încep “Cântecele Mării” (cu Dan Spătaru și ucraineanca Natalia Fateyeva), ci Florin Salam cu “m-a bătut vântul și ploaia și m-am trezit la Sinaia.”
2. Întotdeauna sunt valuri mari, sunt curenți drăcoși în Marea Neagră la începutul lui august. Și întotdeauna se lasă cu înecați. Pe urmă, Marea se mai îmblânzește. Salvamarii bătrâni aveau o expresie. “Marea nu se liniștește până nu își ia uiumul”
3. Pregătiri pentru Ziua Marinei. Toate navele militare care vor participa la paradă au umplut tancurile de stocare cu apă, vidanjele curăță de găinaț dalele care pavează cheul. Sunt așteptați șmecherii de la București. Ăștia sunt șmecheri fără poveste. Am eu, mai jos, două povești cu șmecheri constănțeni de dinainte de 1989.
4. Pe vremea lui Ceaușescu, la Mangalia, era un nene care repartiza cârciumile din stațiuni, de la Saturn până la Olimp. Trebuia să-l omeneșți la greu, dar se ferea, îi era frică de înscenări, logic. Lua șpagă acoperit. În jur de 10 septembrie, un șef de unitate i-a spus: “Tovarășe director, m-am săturat. La anul io nu mai iau niciun restaurant.” “Stai liniștit, că o să iei!” “Puneți pariu că nu mai iau?” “Punem. Pe cât?” “Pe 30.000 de lei.” În martie anul următor, cârciumarul s-a dus la director. “Ați avut dreptate, tovarășe director! Am pierdut pariul. Poftiți banii!”
5. Alt cântec al Mării. Anul 1985. Ziua unui șef din miliție. Vine nota de plata. 4.000 de lei. “Dar pentru dumneavoastră – 2000 de lei”. “E perfect. Vezi că am sacoul la garderobă. În buzunarul de la piept e un plic cu 4000 de lei. Adu-mi 2000.” Cârciumarul s-a dus. Și s-a întors alb la față. “Tovarășe milițian cu grad cosmic, plicul e gol!” “Bă, nu faceți de-astea cu mine! Atât vă spun!” De frică, șeful de unitate a pus de la el 4.000 în plicul gol. “S-a rezolvat, nu mă uitasem io bine, am găsit banii. În plic erau 4000, cum ați zis dumneavoastră.” “Ai văzut? Acum să-ți dau 2000 pe nota de plată, că mie nu-mi face nimeni favoruri, ați înțeles?