Duminica, in emisiunea lui Radu Tudor, i-am vazut pe Gabriela Vranceanu-Firea si Cristian Busoi, candidati pentru Primaria Capitalei. Radu Tudor a spus ca oaspetii lui sunt „tot ce pot da mai bun PSD si PNL pentru Bucuresti, in acest moment”.
O fi fost o formula de curtoazie — normala, pana la urma, ca nu poti sa zici „am niste invitati naspa” — sau o ironie? Grav ar fi daca Radu Tudor ar avea dreptate. Barbatii din PSD au bube si belele, asa ca sunt gata sa accept ca acest partid isi incearca sansele cu femeia-smardoaica. Dar Busoi, domnilor, Busoi, domnilor, Busoi — o fi tot ce poate arunca PNL mai tare in lupta? Deja mi-e dor de „Tarancuta, tarancuta, cu tupeu in obrajori!”. Ma refer la Alina Gorghiu Girl Power, dragalasa vitezomana, care „e din Tecuci si arata ca atare”, vorba lui Baiesu. Intr-o campanie electorala, candidatii rup lanturile. Puiutul Busoi nu-i capabil sa sparga nici geamurile incubatorului politic in care a fost (defectuos) conceput. Busoi distruge si expresia „e tras de sfori”. Care sfori? Ii sfarami manutele si daca il legi cu ata de la mercerie.
Un alt candidat va fi Nicusor Dan. Baiatul seamana cu un bilet razuibil cu premii. Dai cu moneda ca sa elimini sclipiciul de deasupra si funinginea de dedesubt si citesti „filantropul George Soros vrea binele Romaniei!”. Eterna gratitudine!
Regret, dar Basescu are dreptate. Daca ar candida el, i-ar bate pe astia fara sa iasa la televizii. Ar avea unele probleme cu infernala mahalagioaica Vranceanu-Firea, dar le-ar rezolva. Groaznic mi s-ar parea daca Basescu ar avea obraznicia, chiar cinismul de a mai candida. Si i-as dispretui pe bucurestenii care ar pune stampila pe el.
E clar, eu voi sta iarasi acasa! Pacat ca nu va vota si diaspora la alegerile locale, ca sa ma invete si pe mine cum e cu democratia, anticomunismul si chestiile astea.
Hopa, exista o sansa sa ma razgandesc! Ma duc sa-mi exercit acest drept cu o conditie. Daca se pune imnul national in cabina de vot, asa, degeaba, cum se intampla la meciurile de baschet, un sport fara performante in Romania. Pana una, alta, azi trebuie sa mi se cante mie imnul, pentru ca am merite deosebite. Sunt un campion, am facut cinste Patriei. Am nimerit un numar la loto.