1. Sezonul la Mamaia a început bine. Unde era terasa de plajă, în urmă cu vreo trei ani, acum e geamandura. Pe asta o știam, altele sunt surprizele plăcute. Cafeaua și ciorba sunt fierbinți, apa minerală și berea reci, recepționera zâmbește. Aceste lucruri normale se întâmplau spre sfârșitul lunii august, când eram eu mai tânăr. În iunie de abia se făcea grădinița comercială, iar în iulie clasele I-IV. Și nisipul, oho, nisipul e mai fin decât în 2021 (după lărgirea plajelor) și 2022, poți să calci și fără papuci, cred că a lucrat Marea în timpul iernilor.
2. S-a mai petrecut un fapt nesperat pe Litoral. De când cu digitalizarea, din zece oameni care citeau pe șezlonguri, opt erau cu ochii în telefoane. Acum am văzut mai multe cărți ca niciodată. Și se vor face și lansări de carte în Constanța, dar și în stațiuni. La așa ceva nu particip. M-a distrat când am auzit că un nene, care a debutat la vârsta pensiei, „avea emoții”. Ce emoții să ai? Mai multe emoții ai la o emisiune în direct, pentru că nu știi ce urmează. Cartea e scrisă, iar cei doi sau trei băieți care o prezintă o vor lăuda din obligație sau de rușine, fiindcă sunt prieteni cu autorul. O lansare de carte e mama convenționalului. Dacă o să mai scot vreuna, o să-l invit lângă mine pe Radu Banciu și o să-i zic „înjură-mă câteva secunde sau minute, până mă enervez și mă apuc să răspund!” După aia ne mai bălăcarim un sfert de oră și toată lumea va pleca fericită, pentru că a văzut ceva nou.
3. Miliardarii lumii mor în submarine, iar bogații digitalizați (Zuckerberg și Musk) își lansează provocări în gale de smardoială MMA. Elon dansa când povestea despre bătaie și din acest motiv cred că l-ar cafti Zuck cu mâna stângă legată la spate. Când celebritățile se apucă de năstrușnicii, omenirea primește semnale tonice. Războiul de vizavi s-a mai diluat. Progresiștii s-au mai cumințit. În România se vorbește mai mult despre educație decât despre justiție. Doar pe centurile de socializare mai e prăpăd. „Se confundă talentul cu temperamentul și temperamentul cu isteria. Dragă, fii măcar isterică!” Așa i-a spus Camil Petrescu unei actrițe (am citat din Cella Serghi, „Pe firul de păianjen al memoriei”), expresia fiind valabilă și pentru lumea digitală.