Nu ne ajungeau terorismul ecologic si iubitorii de maidanezi care ciordesc fonduri europene. Acum avem si biciclismul sindical. Calea Victoriei, „cea mai importanta artera a Balcanilor din perioada interbelica” (contesa R.G. Waldeck, in cartea „Athénée Palace”) s-a transformat intr-o rusine exhibitionista pe doua roti. Si mie imi plac trasurile, dar nu persecut prezentul. Pe Calea Victoriei se circula in sens unic, pe trei benzi, dinspre Marul de Aur (azi se cheama Sarpele Roz — odios!), pana la Athénée Palace. Au mai ramas doua. Pe a treia, cea din stanga, s-a facut pista pentru teroristii chic care pedaleaza. E marcata cu o bordura si — tineti-va bine de ghidon! — are doua sensuri. Nu-mi veniti cu exemplul Amsterdam, pentru ca nici eu nu va rog sa mancati fast-food si sa beti bere in Franta! In Capitala noastra cu strazi strangulate, biciclismul e ca porcul in lumea araba.
Dar ce pretentii sa ai de la niste primari mimetici, care copiaza fara sa adapteze? In loc sa reediteze Bataile cu Flori de la Sosea — se pot organiza, chiar daca par desuete, dar readuc un parfum al istoriei, intr-o tara unde istoria a generat destule duhori — edilii nostri blocheaza, in unele weekenduri, traficul de pe Kiseleff. De ce? Ca sa jucam baschet, o disciplina sportiva cu traditie milenara in Romania. Baschetul e si pe Columna lui Traian, si in patristica (literatura preotilor).