1. Pandemia i-a dat fiecãruia dintre noi cel puţin douã vieţi trãite în paralel. Un lucru sau mai multe se întâmplã pe stradã, în casã, în societate şi cu totul altceva vedem la televizor. E ca şi cum am mânca la cinã, cu acelaşi tacâm, douã feluri diferite (guvizi şi prãjiturã cu frişcã) în acelaşi timp. Iar spectacolul din studiourile de televizie nu te lãmureşte, dar te zãpãceşte pânã dincolo de migrenã. Câte cinci invitaţi bãgaţi în “ferestre.” Unul e în studio, doi pe videochat şi doi la telefon. Cei de la telefon au, pe ecran, poze tip cruce de marmurã. Videochat-ul ţipã la pozã, mortul viu din platou se încruntã, iar moderatoarea primeşte indicaţii în cascã şi vorbeşte despre altã ciorbã. Chestia asta se petrece, concomitent, pe patru posturi de ştiri. Şi fiecare invitat spune ce i s-a cerut sã spunã, nicidecum ce gândeşte. Şi toţi sunt importanţi. Şi orgolioşi, normal. Prostul fudul de azi e idiotul la superlativ de mâine.
2. Catedrala Ortodoxã Sfinţii Petru şi Pavel din Constanţa apare în reportaje televizate când sunt hãrţuiţi preoţii şi de Paşte, când Lumina vine de pe Mare. Din punctul meu de vedere, ar trebui sã aparã acum, în campania electoralã. în curtea Bisericii sunt ruinele romane. Dacã vã uitaţi cu atenţie, veţi vedea o intersecţie fãcutã în secolul IV d. Hr. Nu se mai zice “d.Hr?” Revenim la comunişti, la e.n – era noastrã? Eeee, lãsaţi, lãsaţi! Sã mã anunţaţi şi pe mine dacã fertilele capitale culturale europene Sibiu şi Timişoara au o intersecţie de 17 secole. Bineînţeles, nici Constanţa de azi nu e vreun model. Ovidiu, care a venit aici doar în urma cu 2003, scria “nu-i belşug de cãrţi care sã mã atragã.” Azi, e o penurie de cãrţi, care te îndepãrteazã. Dar în urmã cu 2003 ani, ce s-o fi întâmplat la Sibiu? Lua lumea culegeri de fizicã, aşteptând ca, peste milenii, sã vinã Meditatorul providenţial.
3. Când sunt un pic supãrat, citesc ce au mai mâzgãlit, cu mare risipã de responsabilitate, ziaricioaicele anticorupţie. Nici tocilarele din liceu nu defineau mai bine expresia “proastele serioase.” Toatã presa alternativã e plãtitã prin ong-uri securiste ocolite de Fisc şi toate panaramezele folosesc verbul cretinoid “a documenta.” “Am documentat, voi documenta…” în urmã cu vreo lunã, o vietate din asta a promis cã va verifica ea o chestie apãruta în “Naţional”. “O sã sun la Naţional!” Bineînţeles cã n-a sunat. Dar eu îmi doream, printr-un hazard al deontologelii, sã facã rost de numãrul meu şi sã mã supunã “unui tir nemilos de întrebãri.” Aoleu, ce rãspunsuri duioase ar fi primit! I-aş fi povestit, de pildã, despre situaţia din spatele rujulului ei ieftin. Pe vremea mea era o expresie: “are nişte dinţi cu care poate sã composteze bilete pe toate liniile de tramvai.”
