Am mai scris despre tenismenii de pe facebook. Hapciupaliticii ăștia au rachete (spațiale) în capete, iar la faza terestră le iese doar reverul cu lipiciosul sub plapumă. Și bineînțeles că, în atmosfera de usereală generală, s-au apucat să politizeze victoria Biancăi Andreescu. Știți placa: „fetița noastră din Diaspora, pe care au gonit-o din țărișoară hoții și comuniștii!”. Dar au uitat să spună că, în mandatul lui Iohannis, federația de tenis a avut bugetul blocat din cauza lui Vecerdea, antrenorul și finul sasului elocvent ca un Trabant.
Să ne întoarcem la fotbal, la meciul cu Spania. Era o rubrică pe timpuri, cred că în ziarul de specialitate – „Etapa s-a încheiat, comentariile continuă”. Cosmin Contra nu-i vreun Lucescu sau Olăroiu, dar nici să fie acuzat, cum s-a întâmplat după meciul cu Spania, nu mi se pare normal. El a obținut maximum cu cei mai buni jucători pe care îi avem. Sigur, poate că a greșit cu Keseru sau Deac, dar e ușor să constați asta după meci. Cel mai distractiv mi se pare argumentul „trebuia să bage băieții de la tineret, că nu s-ar fi făcut de râs!”. Nici ziaricii care au mâzgălit tâmpeniile astea nu s-ar fi făcut de râs, pentru că nu s-ar fi întâlnit cu mingea. Ca să te faci de râs trebuie să atingi mingea, ca să te faci de râs îți trebuie valoare. Aud de mult expresia „fraierul ăla a ratat cu poarta goală, în nu știu ce finală”. Ca să ratezi cu poarta goală trebuie să te demarci, trebuie ca echipa ta să creeze o ocazie. Și am mai auzit ceva, după Spania – „mai rău ca în prima repriză, în care am fi meritat să luăm cinci goluri, nu se putea!”. Ba da, se putea. Se putea să nu-l bage Contra pe Tătărușanu, preferându-l pe portarul de la tineret, pe Radu, băiatul ăla care e șef cu mobilizarea corporatistă. Echipa de tineret a fost foarte bună, toate meritele aparțin domnilor Hagi și Rădoi, dar nu-i normal să debuteze în bloc la naționala mare. M-a distrat și argumentul „jocurile de la europenele din vară au fost spectaculoase”. Așa e. Jocurile de la tineret, ca și jocurile din curtea școlii mele, au fost spectaculoase, pentru că în copilărie și în adolescență lipsește disciplina tactică. Eu, la 25 de ani, scoteam metafore mai bune ca acum, unele uluitoare, dar textele erau mai proaste, unele uluitor de proaste.
Fotbalul nostru, cu toată naționala de tineret, este în cea mai jalnică situație, din anii ’60 încoace (când am ieșit campioni europeni la tineret). În anii ’80, ’90, 2000 până în 2014 am jucat de la egal la egal – uneori am și învins – cu Italia, Spania, Anglia, Franța, Olanda, Germania, Argentina, Columbia. La Euro 2008, de pildă, am făcut 0-0 și 1-1 cu Franța și Italia. Pe italieni era să-i și batem, iar Pițurcă a fost înjurat chiar și atunci. Cu Spania am fost umiliți, dar vrem să ne salvăm cu regula „doi fotbaliști sub 21 de ani obligatoriu în teren” și cu fotbalul feminin. Eu propun să-i băgăm pe ăia sub 21 direct la fotbal feminin și gata, că încep să mă enervez. Când era să terminăm Italia, în 2008, la Zurich, Pițurcă și Mircea Sandu și-au luat înjurături, dar după ce n-am văzut mingea o repriză, cu Spania, despre federație nu scrie nimeni nimic și avem speranțe să ne salvăm cu regula lui Vochin. Îl știți pe Vochin. E numărătorul de cornere care l-a adus pe Daum, Doamne ferește!
