Egalitarismul, neosocialismul si toate „-ismele” cretine au invins. Exista oengeuri, exista site-uri stipendiate la greu care cer – „in numele democratiei”, desigur – ca elevii fara probleme sa invete alaturi de copiii cu nevoi speciale. Aici nu-i vorba despre discriminare, ci despre distrugerea unor generatii. „In numele democratiei”, olimpicul si repetentul vor fi apreciati la fel. Copilul cu probleme nu va deveni premiant, dar olimpicul se va transforma intr-un scolar comun. E un lucru cunoscut, nivelarile se fac numai in jos.
Asa ceva nu s-a intamplat nici in comunism. Am vrut sa scriu „in comunismul est-european”, pentru ca in comunismul nord-coreean fenomenul a avut loc si dupa absolvirea scolilor, atunci cand profesoarele universitare au fost obligate sa se marite cu grajdarii, iar pianistii s-au insurat cu fochistele.
O poveste mica. Eu am facut scolile pe strada General Berthelot, fosta Nuferilor. Pe 100 de metri liniari se intindeau Scoala generala 118 Vasile Alecsandri (in curtea Catedralei Catolice), Liceul N. Balcescu (azi Sf. Sava) si o scoala ajutatoare. Eu am fost la primele doua. Si ii spuneam, in clasa a opta, unui coleg mai nevinovat sa nu dea treapta la Balcescu, fiindca nu va intra, dar poate sa repete a opta, fara examen, la ajutatoare. Daca ar fi dupa mintea tefelistilor, elevii de la ajutatoare ar imparti cu liceenii de la Sf. Sava laboratoarele, biblioteca liceului sau chiar sala de teatru. In anii ’50, in cladirea Liceului Balcescu era un Teatru al Tineretului, teatru – teatru, teatru pe bune, juca trupa a doua de la Teatrul National.
Istorioara despre teatru cred ca i-ar inspira si pe tefelisti. Ei nu sunt interesati de carte, ci de diplome, iar cea mai frecventata Universitate a Romaniei de azi este Centrul Vechi. Piesa favorita de teatru, a oricarui tefelist care se respecta, e si materia preferata de studiu si se numeste Revolutia Sexuala. Tefelistii n-au biblioteci, dar au CV-uri. Kilograme de masterate, tone de doctorate. Dupa ce ai luat si doctoratul, inmultesti deja randurile burgheziei. Am avut burghezie autentica, burghezie rosie si acum a venit burghezia roz. Era o expresie tampita „burghezia rosie si hotii cu gulere albe”. Tefelistii sunt „burghezia roz cu tricouri decoltate”. Sa nu uit. Un adevarat burghez roz merge cu gleznele goale, prin zapada. Si are constiinta pe internet. Traim intr-o lume in care cuvantul tau capata greutate pe facebook. Sau ajungi mare ziarist daca latri in Piete, ca baiatul ala cu prenume de arbust si nume pornografic. Il stiti. Malin Bot. Sau te transformi in zeita a justitiei, iar lumea nu observa ca esti de zece ani in Bucuresti si vorbesti in dialect. Probabil ca acesta este sarmul doamnei.