Candidații la președinție au fost la Iași, la Sfânta Liturghie, cu prilejul hramului Sfintei Parascheva. Subiectul e arborescent. Mi-ar fi plăcut ca ziariștii să-i întrebe pe candidați cum s-a poziționat Statul Român în ultimii aproape 400 de ani (moaștele le-a adus domnitorul Vasile Lupu în 1641, după ce a plătit toate datoriile către Constantinopol) față de Sf. Parascheva. Sunt convins că habar n-aveau. Aici nu-i vorba doar despre religie. Trebuie incluse istoria și politica. Interesant ar fi să vedem câți dintre candidații din 2024 au fost la Iași și în octombrie 2023. N-am verificat, dar cred că niciunul. Iar momentul de maxim interes ar fi fost atins când evlavioșii căutători (cerșetori) de voturi ar fi fost întrebați ce au gândit, ce au făcut și ce au declarat în 2020, anul în care pelerinajul a fost semi-interzis. Ce se petrece în aceste zile e o înfrângere a useriștilor, care i-au batjocorit pe credincioși.
Cum și când i-au batjocorit parțial eclozații pe credincioși? La începutul pandemiei. I-au prigonit în Săptămâna Mare. Așa ceva nu s-a întâmplat nici pe vremea turcilor, care i-au lăsat pe ortodocșii de la noi să ridice Biserici, cu o condiție: să fie mai “scunde” decât geamiile. Așa ceva nu și-a permis nici Ana Pauker. Staliniștii i-au arestat pe chiaburi și chiar pe țăranii mijlocași (habar n-au neomarxiștii cine erau țăranii mijlocași), dar nu s-au atins de enoriași în noaptea de Înviere. E și un lucru bun în chestia asta. Nu trebuie să munceșți ca să-i compromiți pe useriști. Se sparg singuri pe facebook. Nu s-au schimbat din 2019, când au boicotat referendumul pentru Familia Tradițională. Am scris atunci că “Generația Boicot are creierii compot.” Și am fost chiar blând.
Biserica e singura corporație fără acționari străini. Și e firesc ca acest lucru să îi deranjeze pe niște ziarici și politruci liberi ca niște cățeluși în lesa oengistă. Într-o țară în care trotinetismul e mai bestial decât ceaușismul târziu, Biserica strică multe afaceri. Iar decrepitudinea unor preoți (bărbile buruienoase, exprimarea arhaică și adesea onctuoasă) e ca praful de pe mașini. Praful ăla nu e rău, praful ăla protejează vopseaua. În termeni laici, religia e o bucurie și o speranță pe care nu ți le oferă cotidianul scârbos. Ca să mângâie sufletele deținuților din închisorile comuniste, Dumnezeu a trecut prin ziduri.