O competitie chioara, cum e campionatul nostru de trosbal, s-a incheiat asa cum se cuvine. In bezna. Stirea retragerii lui Chivu a umbrit tot.
Si locurile 5-6, ocupate de Steaua de Dinamo, si plecarea intempestiva a lui Lupescu intr-un concediu sinonim cu demisia, si falimentul televiziunii GSP. Vorbind despre Chivu, facem speculatii in loc de reverente, tarand, asa cum ne e obiceiul, excelenta in mocirla. Belodedici si Chivu sunt cei mai eleganti fundasi romani pe care i-am vazut eu. Misiunea lui Chivu nu se termina cand adversarul pierde mingea – ”dom’le, l-a luat cu fulgi cu tot!”. Chivu deposedeaza anticipand faza ofensiva. Probabil ca din acest motiv a si renuntat la echipa nationala. Nu se mai zarea nimic la orizont, iar in spatele sau vuiau morile de palavre ale suspiciosilor de profesie. ”S-a dat lovit la nationala, dar dupa cateva zile a jucat pentru Inter!”. Mizeria asta a aparut dupa ce Chivu a stat o saptamana in cantonamentul echipei reprezentative. Un fotbalist care nu vrea sa joace fenteaza in primul rand cantonamentul, care e mai greu decat meciul.
Personal, regret ca s-a retras Chivu, dar consider ca a procedat bine. A fost un capitan mai valoros decat ”nationala” noastra si ma bucur pentru el ca a scapat de o presa care nu stie sa critice, dar se pricepe sa urasca.