Saptamana trecuta, in boxa acuzatilor a murit un borfas, un proxenet. Dinu Damaschin era ce vreti dumneavoastra. Dar inaintea lui Dumnezeu, delincventul Damaschin si Sfantul Pavel intregesc aceeasi creatie.
Este crezul caruia Sfantul Pavel i-a dedicat tot ce a insemnat El. Daca Damaschin ucidea pe cineva, raspundea. Daca murea din cauza doctorului din puscarie, raspundea doctorul. Daca a fost lasat sa moara de cei de pe piedestal, de ce nu raspunde nimeni, nimeni, nimeni? Asa parcelam viata? Aici piedestalul, aici ocna, aici puterea, aici pedeapsa? Nu le putem cere celor de pe piedestalul justitiei sa devina duhovnici. Harul, smerenia nu exista in Codul Penal. Dar responsabilitatea tuturor partilor exista? Acolo unde a ajuns Damaschin, se va gasi cine sa-l imbratiseze. Ce facem, insa, cu aceia care l-au privit cum agonizeaza, care s-au uitat cum pacatosul Damaschin e scos din sala de judecata ca un sac cu cartofi? Ei nu raspund, ei nu raspund? Nu! Sa traiti, am inteles! Ei nu raspund! Dar de mantuire nu vor avea si ei nevoie?
O viata de om, un sac de cartofi si cateva suflete incremenite pe un piedestal.