Televiziile dau imagini cu palatele pe care demnitarii si afaceristii cu statul si le-au inaltat in prapaditele urbe natale, cu populatie sub 50.000 de locuitori si somaj de 98%. Aparent, e de neinteles. Decat sa bagi banii in monstruozitati de marmura si sa te prigoneasca procurorii, presa si bastinasii, mai bine iti faci un chalet in Alpi (Elvetia, Germania, Austria, Franta) si traiesti linistit toata viata, lasandu-le si prostilor din tara o sansa: sa te uite.
Datorita fotbalului am avut ocazia sa decodific genul asta de parveniti. In toate deplasarile se lipesc cate 10-15 politicieni si beneficiari ai contractelor cu statul. Nu merg gratis. Platesc, adesea mai mult decat face, pentru a chibita o echipa in strainatate. Dar nu vad aceasta strainatate. Romania ii orbeste si peste hotare. Iau contact cu orasul din autocar, cand se duc si se intorc de la aeroport si de la meci. Lipsindu-le reperele, cei mai multi se trambaleaza cu turma si la antrenamentul oficial — o tampenie, niste pase — in loc sa o ia pe bulevarde, sa se bucure de maretia din Piete, sa calce printre monumente si catedrale. Jumatate din timp il cheltuiesc asteptandu-se unii pe altii. Ignoranta, dar si instinctul, frica ii opresc sa iasa singuri din hotel. Intreaba „la ce camera sta Gogu?”, de parca ar fi in tabara. Cand Gogu coboara in hol, se intind la niste beri. Dupa ce termina turismul de bar, receptionerul le spune care-i cea mai tare carciuma si pleaca tot in grup, punandu-i pe taximetristi sa se urmareasca, fiindca doar cel din prima masina stie cum se cheama localul. Bineinteles ca si parasirea hotelului ridica probleme. Apare vreun cretin de jucator si vor sa se pozeze cu el. Pe treptele Domului nu apuca sa se fotografieze, ca nu le-a sarit in ochelarii de soare. Uneori, discutiile despre combinatiile din tara sunt atat de importante, incat uita si de mall, rezolvand cadourile pentru neveste din duty free-ul aeroportului. Asta se intampla la Viena, Paris, Roma — orase muzeu. Dar o tara ca Islanda, de pilda, unde-i greu de crezut ca ajungi a doua oara in viata, ii sperie si mai tare. La Reykjavik, in urma cu vreo 15 ani, 20 de investitori valahi, in treninguri, cu 10 perechi de table, n-au iesit 3 zile din holul hotelului.