1. Avem Sf. Andrei, se apropie Sfântul Nicolae și Crăciunul, iar neouteciștii din USR și purtătorii lor de flamură din presă au început să acuze Biserica pentru că în decembrie 1989 s-ar fi solidarizat cu Nicolae Ceaușescu. Această minciună ne însoțește de 30 de ani. În decembrie ’89, „Scânteia” lui Ceaușescu a mâncat borș precum „Adevărul” lui Dumitru Tinu și Cristian Tudor Popescu, intoxicând populația cu o adeziune veche de o lună. Biserica îl felicitase pe Ceaușescu în noiembrie ’89, cu ocazia realegerii în funcția de secretar general la Congresul al XIV-lea al PCR. Așa au procedat toate, absolut toate instituțiile.
2. Echipa națională de fotbal, ca să dau un exemplu, a învins Danemarca pe 15 noiembrie ’89 și s-a calificat la Mondialele din Italia. Un ziarist de la „Sportul” a fost trimis pe 16 noiembrie să ia declarația formală de la Emerich Ienei, antrenorul naționalei. Povestea mi-a spus-o chiar acel ziarist. S-a dus jenat la Ienei și l-a rugat „nea Imi, trebuie să zicem ceva despre Congresul XIV, vă dați seama că nu îmi face nicio plăcere”. Ienei a fost și a rămas un gentleman. „Stai, dragă, liniștit! Și ia loc, fă-te comod!” Ziaristul s-a așezat, Ienei a scos dintr-un dulap o sticlă de whiskey, a pus cât în două (spre patru) degetare și a zis „hai să ciocnim pentru calificarea de ieri și pe urmă poți să te duci la redacție și să pui în contul meu ce declarație vrei!”
3. Istoria este, de fapt, mitologia popoarelor. Iar noi am fost un popor talentat și ne-am respectat talentele până prin 2000. De atunci e dezastru. Și e la fel de adevărat că talentele s-au amestecat cu impostorii. Dar să rămânem la talent. Scriitorii și intelectualii lumii vechi câștigau bani serioși. Nae Ionescu și-a luat Maybach din scris și din faptul că i-a aranjat lui Malaxa o afacere în Germania. Cu banii câștigați pentru romanul „Calea Victoriei”, Cezar Petrescu și-a cumpărat Ford și vilă la Bușteni. Rebreanu și-a luat Rolls din premiul Udriște Năsturel dat de Academie. Și venim în zilele noastre. M-a sunat un prieten care a câștigat un proces cu un scriitor. „Știu că n-are un ban, dar am pus executorul să îi facă poprire, ca să-l sperii. Ghicește câte popriri mai avea. Dau o ladă de șampanie dacă te apropii de cifră!” Eu am zis 14. „Ești departe. Are 606 popriri”.
