Belmondo și filmele de azi, care omagiază mediocritatea

1. Hal de întrebare pe burtiera unui post de știri: „Se vor întoarce useriștii la masa negocierilor?” Ce masă, care masă? Până să se întoarcă trotinetiștii la masă, încuiați ușa și stricați soneria! Generația cu elan buldozerist a nenorocit spitalele de stat, iar spitalele particulare au profitat și cer între 1200 și 2000 de lei pentru o zi de internare. În 2000 de lei nu întră nicio procedură medicală. 2000 e doar cazarea.

2. I-ați văzut pe useriști cum se aplaudau între ei după ce au avut ca unică realizare plecarea din Guvern? Nici Ceaușescu n-a fost aplaudat așa când a inaugurat Porțile de Fier. Pe Ceaușescu l-am făcut analfabet. Dar liderul partidului Fred și Barna, adică Dan Barna însuși, a spus „optusprezece”. Omu’ nu știe nici limba română, nici aritmetică, dar e mega – super – wow – big like și ne salvează. Se aplaudau între ei ca la team – buiding. „Sales manager Gogu plays a key role in our company și a vândut două chiftele de plastic. Să-l aplaudăm!”

3. Citez din diasporiciul zaharisit Dan Alexe, un năpârstoc resentimentar pe care unii s-au grăbit să-l pună lângă Cioran. „Abia când moare câte un sportiv bătrân și uitat se vede ce părere proastă au politicienii despre gloata care îi votează. Toți sar acum să scâncească după Ivan Patzaichin, lipoveanul care a dat odată bine din vâslă, cum ar fi lopătat de altfel mulți din satul lui dacă farmacia nu vindea spirt la liber. Dat fiind regimul de viață al lipovenilor, în loc să ne prefacem că ne smiorcăim tardiv trebuia mai degrabă să-l fi cercetat științific și metodic cât era în viață, ca să vedem cum de-a ajuns la vârsta aia…” Oooo, ciorănele, nu știam că Lady Gaga are o replică scopită de talent, numită Moș Gaga Alexe! Moș Gaga, Patzaichin avea medalii de aur! Fiindcă zici că ai studiat limbile vechi, mai vechi decât complexele care te guvernează, matale o să-ți dăm o medalie făcută dintr-un lanț ruginit de care trag, în încăperi cu multă liniște și faianță, literații respinși și de limba maternă, și de limbile de adopție.

4. S-a dus și Belmondo. Cinematograful francez se dusese de peste 25 de ani, de când regizorii fac filme despre oameni obișnuiți. E ca și cum aș face eu statuia omului cinstit, care cred că mai există doar în Coreea de Nord. La început am urmărit cu interes aceste încercări, dar m-am plictisit. Arta nu este democratică. Nici istoria, nici sporturile nu sunt democratice. Televiziunile plătesc milioane de euro ca să transmită meciurile în care joacă Messi, nu derby-ul dintre clasa a VII-a B și a VII – D. Belmondo nu mai avea ce căuta într-o lume a filmului care omagiază mediocritatea.