Pe ziaricii de la „Libertatea” ii poate duce cu ursul si bursucul — Dan Bursuc, magnific intelectual in viata.
Impresarul manelistilor s-a dat colectionar de arta in libertate, pardon, in „Libertatea” si l-a aburit pe reporterul profan ca a deschis, in viloiul lui, un muzeu de instrumente muzicale. Am vazut poze cu piesele rare. Sa nu credeti ca a adunat Domenico Montagnana, Giacinto Ruggieri sau Camillus Camilli, adica viori vechi de 200-300 de ani, care (inca) se gasesc si costa in jur de 100.000-200.000 de euro. N-am scris Stradivari, Amati sau Guarneri, ca de alea a auzit si Madalin Voicu. Uau, uau, uau, ce tupeu pe etnia lui Bercea Mondial! Daca intre lautar si lutier e o diferenta de doua-trei litere, de ce n-ar fi si Bursuc un mic Zambaccian? Maneliotul se lauda cu niste jafuri bune de pus pe foc, plus un contrabas cu burtoaca alba, ca pantofii de acordeonist, ce are ca semn distinctiv un „B” cat capatana apreciatului colectionar. Cred ca acel „B”, de la Beethoven, Bach, Brahms si Bursuc, l-a facut chiar Bursuc, cu o carioca meseriasa.
Acelasi promotor al muzicii de calitate a contribuit la cultura noastra generala cu urmatoarea informatie: „tatal meu, violonistul Dumitru Bursuc, a avut o lunga cariera de lautar, de peste 50 de ani”. Trebuia sa spuna „o lunga si prodigioasa cariera”. Ba, Bursuc, nici arbitrii de fotbal n-au cariere asa de aventuroase ca lautarii! Cobzarii si guristii iau bataie la doua nunti din trei si li se sechestreaza instrumentele. In etnia asta nobila, „drumul vietii” (ce refren!) e simplu. Daca esti pirpiriu, te da bulibasa la vioara si la fotbal. Daca esti mai dolofan, te orienteaza spre acordeon si box. Iar cei care nu sunt buni de nimic si nu poti sa-i trimiti nici la smen, ajung imbarligatori publici, ca Dan Bursuc si un comentator sportiv, care a furat in TVR cu toata satra lui.
Cel mai mult mi-a placut de Bursuc atunci cand si-a organizat reality-show. Avea niste elevi (asta o fi termenul?) in studio, iar o piranda il ruga sa-l lase si pe Parpanghel al ei sa interpreteze simfonia „Cicalacacichicea”. La care Bursuc: „doamna, pana acolo e mult de munca!”. Sunt de acord cu el. O arie precum Cicalacacichicea o arpegiezi doar daca esti de la Placido Domingo in sus. Bai, Bursuc, dar mai tii tu minte cand te-au pus niste domni, aflati in dispozitie euforica, sa le canti in sauna? Ai facut sa planga si pietrele din baia de aburi, artistule!