Există, da, există categoria „nu mă interesează ce a făcut Barna, io îl votez pe el ca să ne scape de hoți!” Acești oameni se mișcă dezarticulat și agresiv printre noi. Multe dintre aceste tefeloaze fanatice au votat-o și pe Monica Macovei, în 2014. Poate ați uitat-o pe Monica. A fost și va rămâne Incoruptibila Neamului. A neamului fără catedrală. Seara, Monica se dă fetiță de Vama Veche, are anturaj hippy, e gagică de terasă, de gașcă și de jazz, iar dimineața vrea să bage lumea la pușcărie. Se trezește nervoasă și e normal, pentru că orice noapte de „socializare” (groaznic substantiv!) cere sacrificii.
Un alt argument al votantului din specia Fred și Barna este „dar ce, ăilalți erau mai buni?” Barnezii au dreptate. Barna este un bun familist și un prieten de nădejde. Și-a ajutat surioara și tovarășii din copilărie cu fonduri europene. E primul sibian care ar merita titlul de cetățean de onoare al județului Teleorman.
Pe votanții din secta Fred și Barna îi recunoști și după cuvinte. Pentru o tefeloază, omul e fain sau nu e fain și e profi sau nu e profi. Fain, în București, sună ca bairam la Cluj. Despre corporatiștii care vorbesc cu „fain” am aceeași părere ca despre interlopii ardeleni care folosesc odiosul termen „Bucale”, în sens de București. Altfel, acești prostoboi eminenți își zic Urban Smart. Decât Urban Smart cu închipuiții, mai bine Village (sau Vintage) Stupid pe cont propriu.
Subdiviziunea Fred și Barna poate fi întâlnită de luni vineri, între 8.30 și 9, la stația de metrou Aurel Vlaicu. Pe vremea lui Ceaușescu și până spre 2010, marea aglomerație la metrou era, între 6.30 și 7.30, la stația Unirii. Acum e la stația Aurel Vlaicu. Acolo găsiți aspiranții la statutul „vreau să am și io bani ca Barna, Vlad Voiculescu sau Ghinea și să strig << Corupția ucide!>>”. Îi iau pe sexe și îmi cer iertare, pentru că neomarxismul desfide împărțirea pe sexe.
Băieții. Blugi slim fit și ghiozdan de laptop în spate. Sunt absolut nepăsători. Încă n-au nimic în capete, încă n-au dinți să muște, încă n-au primit o mașină de serviciu (Volkswagen sau Skoda), ca panaramezii updatati din „boardul companiei”. Cu timpul, vor dobândi ambiția (a se citi dorința de a călca pe cadavre) a unui CEO.
Fetele. Dacă băieții n-au nimic în capete, ele au sub fixativ modelul șefei, pe care vor să o curețe. În prima lor zi de corporatism multilateral dezvoltat, aveau părul roz și rădăcinile negre. Acum sunt prețioase, mestecă din fese în tendințe Jennifer Lopez și se simt îndrăznețe fiindcă merg cu metroul, ca la New York. Au început munca (scuze, jobul) visând să-și ia o geantă de firmă, iar acum au țoale și ambiții de cucoane. De abia așteaptă să urce în „boardul companiei”, să aibă subalterni și să strige în ședințele din „board” până li se amestecă rujul cu spumele Veuve Clicquot.