Am fost in vacanta, la Barcelona. Dumnezeu a lasat Mediterana, colina Montjuic si palmierii. Artistii au venit cu restul. Gaudi cu unghiurile si diagonalele, Miro si Picasso („toata viata am incercat sa pictez ca un copil”) cu sotronul culorilor.
La Sagrada Familia, printre coloanele elicoidale, Gaudi a interpretat religia si a anticipat depravarea noastra mercantila. Maretia sta pe liziera fragila dintre geniu si kitsch. Vezi crestinismul de stadion (un amvon in care incap 1000 de coristi), crestinismul hotelier (o scara in spirala mai moderna decat cele prezentate de marile stabilimente de azi), crestinismul eroic (Iisus din altar zici ca sare de pe Montserrat), crestinismul electronic (strecori in tonomat o moneda de 10 eurocenti si se aprinde un beculet – lumanarea turistului!). Gaudi m-a impresionat mai mult in Parc Guell, unde palatele asezate tot pe colonade elicoidale, printre leandri si palmieri, par prajituri feliate cu pensula lui Miro si aruncate pe camasile brandului textil Desigual. Adevarata catedrala a Barcelonei se afla in centrul vechi, Bari Gotic, si a fost ridicata de mesterii medievali.
Cat despre catalani, ei stau toata ziua cu trabajo (munca) in gura, insa nu-ti vine sa-i crezi. Blocheaza circulatia in Piata Catalunya, fac mitinguri in tricouri albastre, dar nu s-ar angaja in turism, ca sezonieri. Cameristele, chelnerii, taximetristii, beach-boys sunt chinezi, indieni, marocani, bolivieni, ucraineni, senegalezi. Va inchipuiti ca extracomunitarii o ard pe trabajo mai bine ca noi, cetateni UE? Va garantez ca nu. Ospatarul roman nu mi-a propus, ca paraguayanul din Porto Olimpico, sa-mi treaca mai putin pe nota, ca sa-i las lui mai mult bacsis. Normal ca am acceptat, fiindca am iesit si eu mai bine.
Chelnerul din Pitesti nu si-a bagat degetele in farfuria cu peste si pe gatul sticlei de vin, ca pakistanezul din celebrul restaurant Barca el Salamanca, de pe plaja Barceloneta. Ce dracu’, indienii si pakistanezii sunt cunoscuti pentru igiena! Pe taximetristul valah nu l-am gasit, dar sunt convins ca n-ar fi gresit, cu harta in mana si GPS-ul sub retrovizoare, drumul de la hotel spre Ramblas (un fel de Calea Victoriei a Barcelonei — comparatie tampita, defavorabila catalanilor), cum au facut chinezoiul si arabusul.