Pe scurt, mesajul Guvernului e „va fi un an greu, trebuie să tăiem!” Și de ce ați promis în campania electorală că va fi bine? Noi știm poezia austerității. Au recitat-o cuplurile Nicolae Ceaușescu – Elena Ceaușescu și Traian Băsescu – Elena Udrea. Tăiați de la voi! Lăsați pensiile și alocațiile! Luați de la instituțiile de forță și de la multinaționalele care externalizează profitul! Nu mai scutiți băncile! Ați scutit două bănci de câteva sute de milioane. Protejați pensionarii, nu pe cămătarii oficiali! Știți cum numesc noii finanțiști cheltuielile sociale? „Cheltuieli bugetare plebee”.
Dar românii când ies în stradă? Românii nu ies pentru banii lor. Românii ies pentru legile justiției. Bine de tot, românilor!
Cu o singură tăiere sunt de acord. Trenul gratis pentru studenți. Tinerii sunt demni, ei iubesc legile justiției și trebuie să dispară această pomană electorală pe care le-a dat-o un lider pesedist cu mustață de bufetier în Gara Roșiorii de Vede. E vorba despre Dragnea.
Bag o povestioară. Am mai scris-o. În 1985, pentru că am luat treapta întâi la N. Bălcescu (Sf. Sava de azi), părinții m-au lăsat să mă duc în excursie la Pârâul Rece. La întoarcere, gara din Predeal era plină și n-am găsit bilete la Panonnia Express. Cu personalul tușeam, eram figurant. M-am urcat, la risc, în Panonnia Expres. A venit nașu’, am încercat să-l blătuiesc, dar îl însoțeau supracontrolul și un milițian. Marele handbalist Cezar Drăgăniță, care era întâmplător în tren cu niște gagici și încă doi-trei sportivi pe care nu i-am recunoscut, le-a zis hingherilor de călători „lăsăți-l, bă, că e un puști!” Nimic. Mi-a venit acasă amendă de 314 lei. Până la revoluție, m-am mai trambalat cu trenul. Și cu nașu’, și cu bilet de clasa întâi, dar niciodată moca.
Și ce mai dorește Generația AG? Adică After Google. Generația AG are biblioteca în Wikipedia, se închină la CEO și eu cred că ar merita să consume gratis și la vagonul restaurant. Și în avion. Cine a scris pancarte cu „Noaptea ca hoții” și „Corupția ucide!” se va întinde moca și la Business Class.
Banii se fac muncind, riscând sau umilindu-te. Nu există mocangeală fără umilință. Generația AG e mandroasă când cere pomană. „E dreptul nostru!” Nu e. În 1991, m-am plimbat o lună prin nordul Germaniei, cu Teen Ticket. Toți pasagerii sub 26 de ani, indiferent că erau studenți nemți sau dresori de urși din Bulgaria, plăteau bilet la jumătate de preț. Generația AG nu vrea să dea nimic, dar rezervă vara câte un vagon întreg pentru Constanța – Mangalia. Și nu mai au loc oamenii care plătesc biletul integral. Nu merge așa, nu merge.
Hai că m-am stârnit cu trenul din anii ’80! Era frumos când mergeam la Mare de 1 Mai. Un accelerat de noapte. Navetiști cu mecle țepoase și haine din pânză de sac, între stațiile Ciulnița și Fetești. Un naș îngăduitor și cu plozi acasă. Mireasma de Asie a Dobrogei în Gara Medgidia. Ora 5 dimineață, pe peronul din Neptun, aflat într-o pădurice. Sute de adolescenți pe terasa Amfiteatru. Rana de cupru a răsăritului pierdută în șampania valurilor. Rockeri beți, dormind pe nisip, înveliți în copertinele smulse ale umbrelelor de plajă. Pe vremea aia, nici poeții tineri nu mai aveau nume. Li se zicea, la grămadă, optzeciști.
