1. Am fost la Camera de Gardă a Spitalului de copii Grigore Alexandrescu. Partea excelentă – medicii și asistentele. Au o viteză de doctori de front și o exactitate de ceasornicari. În zece minute copilul a fost văzut de trei medici – consultat verbal, palpat abdominal, ecografie, probă de urină, diagnostic, rețetă. Partea proastă – spațiul mic din Camera de gardă și numărul redus de paturi. Partea execrabilă – triajul. M-am dus la două la prânz, copilul a fost consultat la trei și jumătate. Și am avut noroc. În sala de așteptare erau copii care plângeau de la unșpe dimineață. Se lucra digitalizat. Pentru copii a fost ceva educativ. Coordonarea digitalizată i-a ajutat pe cei mici să audă expresii frumoase chiar din gurile părinților. M-am simțit ca pe stadion, multe fraze ale tăticilor conțineau cuvinte care rimau cu „doamna Ursula”.
2. Digitalizarea a învins. Ați fost foarte supărați pentru că luni spre marți, timp de opt ore, au căzut centurile de socializare și whatsapp. Dacă vin cu versurile lui Minulescu – „un bătrân și o bătrână, două jucării stricate, merg ținându-se de mână” – o să mă faceți retrograd. Și ar mai fi, apropo de epoca molimei, din aceeași poezie – „cu puterea unui ser dătător de viață lentă, monotonă, inutilă și absentă.” Ce nu se potrivește? Faptul că, aparent, aceste centuri de socializare nu sunt bătrâne. În realitate, centurile de socializare sunt mai alienate decât niște babe, sunt niște tinere care și-au prăjit creierele.
3. Merge digitalizarea, merge! E sprințară ca o tinerică debilă, violată și fericită. Avem și noi o bancă austriacă serioasă, care a făcut o aplicație și poți să-ți vezi în fiecare secundă contul pe telefon. Extraordinici, extraormorocar ce au putut să meșterească aitiștii, îi felicităm! Ce este o bancă? Printre altele, este o instituție riguroasă. Și această instituție riguroasă te ia cu „Neața” când deschizi aplicația. Să ne tutuiască roboții cu voci de femei frigide eram obișnuiți. Acum trebuie să fim luați și cu „Neața”, suntem ca în „Cei șapte pitici”. „Neața, Somnorilă!” sau, mai potrivit vremurilor, „Neața, Hapciu!” Eu sunt „Morocănosul” și nu prea îmi place să fiu luat la mișto pe banii mei zdrențuiți de comisioane.
4. Asta-i noua lume. În epoca molimei, au prosperat aitiștii și băieții de la Glovo. Dar băieții de la Glovo au mai multă minte și sunt singurii bicicliști utili. La corporații, bicicleta sau trotineta a devenit blazon. Nu poți să fii CEO dacă nu vii cu trotineta la serviciu. O trotinetă nu poate fi subalternă.