Bădălău e senator. În propoziţia „Bădălău e senator”, greutatea nu-i dată de subiectul Bădălău, ci de predicatul „e senator”. „Senator” devine nume predicativ şi pretinde ţinută de la comicul subiect Bădălău.
Bădălău tejghetarul are libertatea să asculte şi refrenul lui Gabi Luncă, „Băbălău, băiatul mamii, ţi-au mâncat curvele banii!”, gândindu-se la nărodul de fiu-său. Bădălău senatorul n-are voie să coboare astfel. Dacă un senator român se aruncă la o ciordeală de 3 milioane, de 5 milioane, de 50 de milioane de euro — e în regulă, în regula valahă a ultimilor 24 de ani. Dar să fii senator, să ajungi în situaţia de a negocia în numele României, iar în paralel să te lăcomeşti la o şpagă în carne pentru cârciuma din Bolintin — asta nu mai e în regulă. Vă daţi seama că nu era vreun transport de vită Kobe. Bădălău s-a mulţumit cu nişte kilograme de ceafă de porc pentru o nuntă la Bolintin. Bădălău, eşti prost rău! La paranghelia aia, lăutarii au scos mai mult decât tine.
Problema politicianului român e că nu îşi respectă poziţia şi se bagă în orice combinaţie. Când reprezinţi Senatul României şi vine unul la tine cu propunerea „hai să deschidem o covrigărie!”, îl refuzi, te uiţi la el de sus. Dacă zice „hai să facem un lanţ de covrigării!”, se poate începe o discuţie. Dispari, Bădălău! Fiul tău, aşa gâscan cum pare, te-a depăşit! Ţi-a tocat banii, scoşi din găinării, cu păsăret de lux, cu târfe de la televizor. Tu ai prostituat funcţia de senator pe o ciorbă de potroace.