Politica, afacerile si presa sunt pline de acoperiti, iar tara e in curul gol, asa ca ma declar de acord cu presedintele: avem voie sa vorbim despre marii spionachis ai neamului.
Dar de ce sa nu mergem cu transparenta mai departe? Ce inseamna „legea-i lege, nu se comenteaza sentintele Justitiei”? Pourquoi? Verdictele sunt date de niste insi cu domiciliul in Imparatia Cerurilor (asta-i un fel de district al Ingerilor in robe), Raiul (asta-i un fel de strada) numarul 43, Norul (asta-i numarul apartamentului) 84? Apropo, ieri, de Sfanta Parascheva, Dumnezeu si-a luat, la televizii, mai multe injuraturi decat Basescu si Ponta. Daca Dumnezeu e contestat — fara consecinte pentru contestatari — de atei si spurcat — fara consecinte pentru spurcangii — de satanisti, atunci de ce n-am avea voie sa spunem ca au intrat foarte multi oameni nevinovati la puscarie? Sau poate ca erau vinovati, dar au fost condamnati cu probe stirbe. Literar vorbind, daca nu chiar la mintea invatatoarelor, sustin, fara sa stau pe ganduri, ca rechizitoriile procurorilor si motivarile sentintelor sunt cele mai slabe compuneri pe care le-am citit in viata mea. Ce discernamant au niste oameni care scriu atat de prost? N-am pretentii ca un chirurg, inginer constructor, om de afaceri sau as al calculatoarelor sa imperecheze gratios cuvintele. Dar Dreptul e mai aproape de Umanioare decat de stiintele exacte. Repet, a enspea oara, o intrebare: ce exactitate gasiti in enuntul „de la 2 la 7 ani”? Aici e vorba despre clementa, intransigenta, adica invoiala. La 2 ani, poate sa ia cu suspendare si se salveaza, la 7 s-a nenorocit. Hai, mai usor cu magistralii magistrati ai patriei si sentintele lor sacre si de filigran!