1. În fiecare an spunem că „de Crăciunul ăsta, pe șosele și în magazine e mai aglomerat ca niciodată”. La fel și acum. Din memoria noastră scurtă a ieșit chiar și Covidul. Până vineri seară va fi prăpăd în trafic și în mall-uri. Românul are doi ochi, două mâini, două burți (chiar dacă e schilod și poți să strigi după el „bă, Drumul Oaselor!”), două funduri și 20 de guri. Cu cinci guri mănâncă și râgâie, cu alte 15 guri se laudă. Iar principala lui armă, cu ajutorul căreia a câștigat toate războaiele, este sacoșa. Dacă ai sacoșa la tine, restul se rezolvă. Înainte de revoluție, când se făcea o coadă, apărea infanteria cu sacoșe și întreba „ce se dă aici?” Răspunsul corect era „nu se dă nimic. Aici se vinde”.
După Sfântul Ion ne vom întoarce la ale noastre. Vom avea seri de muzică (rockereală) și poezie (proastă) în Piața Victoriei. USR, un partid de 10%, își va scoate în stradă „echipa de zgomote”. Partidul Generației Gadget poate atinge și 30%, dacă se unește cu AUR, pentru că USR și AUR sunt crengi ale aceluiași arbore cotit. Lumea zdravănă la cap a votat PNL, PSD, PMP, ALDE. AUR e un PRM fără talent la scris. USR și AUR înjură PNL și PSD cu avântul comuniștilor care spurcau „partidele burgheze”. Na, că PSD a ajuns și partid burghez! Dar e normal. La noi, devin burghezi toți bagabonții care au stat mult la putere.
Există, totuși, o diferență între comuniștii vechi și comuniștii noi. Oamenii intrați în PCR după 1965 au făcut-o ca să se afirme, „să se scoată”, cum se zice. Unii aveau vocații pe care ar fi fost păcat să le sacrifice, iar oportunismul era singura variantă. Foarte puțini s-au alăturat PCR ca să le facă rău altora. Uitați-vă la postările trotinetiste de azi. USR este un partid împotriva celorlalți, un partid cu elan buldozerist.
În aventura demolărilor s-au aruncat și foarte mulți actori. Ca să se bucure de viață, un actor trebuie să fie talentat și superficial. Să intre și să iasă foarte repede din rol. Ideal ar fi ca în sufrageria minții lui să existe mobilă puțină și eventual luată în rate, ca să nu-l apese, ca să nu se rătăcească. Actorul e cel mult un turist al bibliotecii, nu un explorator al rafturilor, dar îi vedem la televizor pe actorii noștri distribuind-se singuri în roluri de apostoli ai neamului. Lăsați-l voi pe Nicolae Iorga, fiindcă l-ați uitat pe Charlie Chaplin! Și asta nu e o ironie. Chaplin a fost un creator care a făcut istorie. Voi faceți gălăgie.