Ați văzut ce s-a întâmplat la Bruxelles? Poate greșesc, dar mi se pare semnificativ că manifestanții nervoși au atacat sediul lui Borell, șeful diplomației U.E., tocmai acum, când e deranjul (de politică externă!) cu Ucraina și Rusia. Cred că oamenii s-au săturat de propagandă și înțeleg instinctiv unde e buba. E posibil să mă exprim abrupt, catastrofic, să tangentez conspiraționismul, dar observ că urâm dictatorii și iubim autoritarismele continentale în ambalaj democratic.
Am scris, săptămâna trecută, că au apărut și „antivacciniștii de doza a treia” (expresia nu-mi aparține și îl invidiez pe cel care a scornit-o) și că nevaccinații râd de noi, vaccinații. Într-un fel e logic să fii „antivaccinist de doza a treia” și să zici „boala o iau și cu vaccin, și fără, dacă m-am vaccinat o să fac (probabil) o formă de Covid mai ușoară, dar înmulțirea afecțiunilor cardiace e o realitate, nu o supoziție.” În fiecare săptămână ne mor câțiva cunoscuți. N-or muri din cauza vaccinului, dar nici nu se prăpădesc fiindcă debordează de sănătate. Revista „British Medical”, girată de sindicatul British Medical Association – deci nu e o publicație scoasă de AUR și George Simion – a cerut „transparentizarea tuturor datelor referitoare la vaccin”.
Noi suntem între conflictul ruso-ucrainean și vaccin, ne dăm zilnic cu părerea despre temele astea două în loc să ne vedem de restriștea noastră. E foarte grav când auzi de 33 de ani – la televizor și în familie – expresia „să trecem iarna”. Doar atât putem? Ăsta-i visul nostru? Dincolo de Covid și război, ne înving facturile.
Iar când citesc despre „tehnici de manipulare” mă iau dracii. Nu mai ține nicio manipulare. Covid e prefața energiei foaie verde, iar campania de vaccinare a fost făcută prost. Pardon, nu prost, ci jenibil. Să-i mai spui acum românului să se vaccineze e ca și cum i-ai cere unui userist să restaureze o Biserică.
Cel mai mare manipulator din istoria României a fost Gică Petrescu. A îmbătat trei generații și el nu se atingea de șpriț. O vedetă cântă la sfârșitul programului de la cârciumă. Gică Petrescu se urca pe estradă la începutul spectacolului, o băga pe aia cu „hai să bem un păhărel”, iar mesenii se arătau mai mult decât cooperanți. După zece minute, Gică Petrescu pleca acasă, bea un ceai și la zece seara se culca. Asta înseamnă manipulare făcută cu talent. Propagandiștii progresiști n-au niciun talent, nu se mai pot păcăli nici între ei.
