1. În epoca molimei, Europa e ca o echipă de fotbal fără antrenor, în care jucătorii își pasează doar reproșuri și fiecare are propria tactică imunologică. În condițiile astea, nici nu contează că adversarul e mai parșiv decât credeau chiar și italienii – aflați pe primul loc în materie de perversitate fotbalistică. Echipa Europei și-ar da autogoluri și ar pierde chiar dacă n-ar avea vreun adversar în față.
2. Nu vă mai plângeți, fiindcă faceți și mari economii zilele astea. La parfum și trabucuri. E cam cinic ce scriu, dar tare mă tem că în afară de industria de medicamente va mai exista un câștigător la loteria Coronei: Sistemul de pensii.
3. S-au îndeplinit câteva năzuințe ale adolescenților bătrâni și liberi din Piața Victoriei. N-au strigat ei că vor „spitale, nu catedrale!”? Catedralele s-au închis, dar spitalele merg. Merg gâfâind, asta-i situația, iar marea problemă e triajul. Te duci bolnav la spital și afli acolo că ai temperatura 34,1. Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că știu eu cine sunt băieții cu suflete mari care au importat termometrele.
4. Și punctul ăsta e tot despre vorbitorii de giboneză corporatistă din Piața Victoriei. N-au strigat ei, la referendumul pentru familia tradițională, „stați acasă, dacă vă pasă!” Acum toată lumea stă acasă. Bomba bacteriologică s-a dovedit mai periculoasă decât bomba propagandistică. N-au urlat tot dumnealor săptămâni, luni, ani întregi „La pușcărie!”? Azi, toată țara e la pușcărie. Poate ați uitat ce scria, de pildă, în motivarea arestării unui chirurg celebru – „se face vinovat de exodul tinerilor.” Chestia asta se cheamă justiție de impresii.
5. Na, că s-au întors tinerii fără asigurări medicale! Și poeții renascentiști aflați cu burse la Florența. Oamenii studiază câte 20 de portofele pe zi în Piazza della Signoria. E ca în „Divina Comedie”, scrisă de Dante și Hingherii. Peste o săptămână, „iambii suitori, troheii, săltărețele dactile” (Eminescu, Lettera numero due) vor intra prin efracție și pe ușă, și pe geam. „Văd la fereastra mea târziu, o lumină și nu știu…” ” Sunt io, Luceafărul!” „Și ce dorești?” „Am venit să te șlefuiesc puțin cu dalta lui Michelangelo.”
6. Bine că s-a terminat ipocrizia „stăm acasă și citim.” Eu, de o săptămână, citesc imens. Citesc 16 ore pe zi. Citesc Whatsapp.
7. E momentul nostalgiilor. I-am povestit unui prieten care a călătorit recent în Elveția că am fost la restaurantul Kronenhalle din Zurich, unde ciocnești un pahar de șampanie printre opere de Bonnard, Chagall, Giacometti.” Răspuns: „când mergeam io la Kronnenhalle, cumetraș… De aia nu mai pot ieși cetățenii la lac, la lebede, că ai stricat tu pontul! Iar lângă Chagall au pus și o copie după buletinul meu!”
