Ați terminat cu Salam? Să trecem la un Salam superior, la Dan Bursuc

În urmă cu niște ani, impresarul maneliștilor s-a dat colecționar de artă în fața unui ziarici. Bursucul l-a dus cu ursul pe reporterul profan, povestindu-i că a deschis, în viloiul lui, un muzeu de instrumente muzicale. Am văzut poze cu piesele rare. Să nu credeți că a adunat Domenico Montagnana, Giacinto Ruggieri sau Camillus Camilli, adică viori vechi de 200-300 de ani, care (încă) se găsesc și costă în jur de 100.000-200.000 de euro. N-am scris Stradivari, Amati sau Guarneri, că de alea a auzit până și sensibilosul Florin Salam.

Dacă între lăutar și lutier e o diferență de două-trei litere, de ce n-ar fi și Bursuc un mic Zambaccian? Maneliotul se lăuda cu niște jafuri bune de pus pe foc, plus un contrabas cu burtoaca albă, ca pantofii de acordeonist. Contrabasul avea  ca semn distinctiv un „B” cât căpățâna apreciatului colecționar. Cred că acel „B”, de la Beethoven, Bach, Brahms și Bursuc, l-a făcut chiar Bursuc, cu o cariocă meseriașă.

Același promotor al muzicii de calitate a contribuit la cultura noastră generală cu următoarea informație: „tatăl meu, violonistul Dumitru Bursuc, a avut o lungă carieră de lăutar, de peste 50 de ani”. Trebuia să spună „o lungă și prodigioasă carieră”. Bă, Bursuc, nici arbitrii de fotbal n-au cariere așa de aventuroase ca lăutarii! Cobzarii și guriștii iau bătaie la două nunți din trei și li se sechestrează instrumentele. În comunitatea aceasta nobilă, „drumul vieții” (ce refren!) e simplu. Dacă ești pirpiriu, te dă familia la vioară și la fotbal. Dacă ești mai dolofan, te orientează spre acordeon și box. Iar cei care nu sunt buni de nimic și nu poți să-i trimiți nici la șmen, ajung îmbârligători publici ca Dan Bursuc.

Cel mai mult mi-a plăcut de Bursuc atunci când și-a organizat reality-show. Avea niște elevi (ăsta o fi termenul?) în studio, iar o mămică îl ruga să-l lase și pe talentatul  ei fiu să interpreteze simfonia „Cicalacacichicea”. La care Bursuc: „doamnă, până acolo e mult de muncă!”. Sunt de acord cu el. O arie precum Cicalacacichicea o arpegiezi doar dacă ești de la Placido Domingo în sus. Băi, Bursuc, dar mai ții tu minte când te-au pus niște domni, aflați în dispoziție euforică, să le cânți în saună? Ai făcut să plângă și pietrele din baia de aburi, artistule!