Generatia mea imbatraneste. Prima propozitie, prima platitudine. Ca doar n-o intineri. Cum am ajuns la concluzia asta? Accesibila doar mie, desigur. Ma uit la postarile de pe facebook ale celor de varsta mea. Isi lasa acolo tristeti si revolte la ore mici, mici. Si nu poti sa spui ca atunci s-au intors de la discoteca (ma rog, club) sau de la carciuma. Au trecut vremurile. Batraneii dorm putin si greu. Fiind bine infipt in varsta a doua, vin cu o poveste care pe mine ma pune, in fata oricarui Ue-ist neconditionat, in postura de nationalist rupestru. Aveam mai mult de castigat daca mergeam pe blat, dar nu ma intereseaza. Intamplarea a avut loc la inceputul verii.
Un olandez valoros pe felia lui profesionala umbla din 2014 cu o romancuta, care are si un copil brunet, aproape adolescent, un viitor purtator de mustata arcuita oriental. CEO, olandezul e CEO. Baiat bun, muncitor, vesel la petreceri si chitros. A invatat romaneste, ca-l duce capul, il amuza glumele noastre, tine la noi si ne apreciaza cum as tine si as aprecia eu un caine, daca as avea un caine. Cred ca zice in sinea lui „simpatici si inventivi mai sunt malgasii astia, stiu sa si citeasca.” Si se mira, la fiecare intalnire, ca eu am citit mai mult ca el. Nici nu-i greu, performanta ar fi reusit-o si cainele pe care nu-l am. Asaaa, buuun! CEO se tot codea s-o ia de nevasta pe golancuta cu multe reclamatii in oras. Pe la mese, apropouri. Culmea e ca in grupul nostru erau multi pe care-i ardea grija de CEO. Eu le-am zis clar: „ba, noi trebuie sa tinem cu romanca noastra! S-o ia de nevasta, da-l in mortii lui!” Asta-vara, a luat-o. La nunta, am dansat de bucurie cu mireasa, desi eu nu dansez. La sfarsitul blues-ului am pupat-o si i-am zis: „Ai reusit, ai reusit! Ia-i tot, stai cativa ani cu el si ia-i tot, tot, tot, fiindca in Olanda, la divort, ii iei de la 80% in sus! Bravo tie, curva noastra draga!” Textul asta e un cursiv, nu un editorial moralizator, asa ca imi permit sa fiu orice, mai putin un exemplu, cum cred panaramezii ca trebuie sa fie ziaristul.
Dar am si exemple! Inainte de ’89, un baiat de oras a parlit un broscar credul si i-a vandut Hotelul Athenee Palace cu 10.000 de dolari. Dupa revolutie, guvernele au vandut, pe bune, obiective industriale sau turistice cu 10.000 de dolari. Inainte de ’89, cand venea un strainache la Mamaia, fata ii fura parfumul din camera, iar baiatul il ardea la smen. „Dar imaginea Romaniei, vai, vai, vai imaginea Romaniei?” Mai bine sa fii considerat hot sau curva decat fraier. Dupa revolutie, vine cate un ochelarist strainez, ii umileste pe romani la teambuilding-uri (ii pune pe oameni cu plozi acasa sa se urce pe franghii) si externalizeaza tot profitul. Treziti-va, slugilor! In Diaspora, romanii sunt sefi in Diaspora? Nu, foarte rar da. In Romania, occidentalii sunt sefi in Romania? Da, foarte rar nu.
Sau poate ca vreti sa pierdem tot. Atunci votati USR! Resursele naturale le-ar da si PSD, si PNL, dar fara convingere. Le-ar da pe praduiala, pe spaga. USR le-ar da din devotament pentru Soros. Dar Soros nu exista, nu-i asa? Cateva mii de intelectuali si oengisti au primit bani de la mine, nu de la Soros. Mosul le trimitea poezii.
Ce-mi mai place mie de pionierii useristi, acesti copii minunati crescuti in orfelinatul politic al noii Securitati! Au avut si o zeita. Era o malaca intunecata si semianalfabeta, care statea in capul scarilor si se uita sfidator la romanii incatusati fara dovezi.