În pandemie, românii erau mai tupeiști. Azi, sunt la fel de oportuniști ca în 1989. Pe 21 decembrie tăceau, după 22 decembrie făceau anticomunism la seral. Românii din 2022 așteaptă să vadă ce se întâmplă. Vorbesc avântat despre război, au idei și tot așa. Iar dacă sunt oameni publici, îi vezi a doua zi la televizor și îi auzi că spun invers.
Până acum o lună îți aplaudau toate textele. De la 1 martie încoace, se sperie și de un like. La televizor, plâng de mila copiilor din alte țări și la telefon îți spun că spectacolele cu pionieri și șoimi ai patriei de la TVR au fost înlocuite cu reportaje despre prima zi de școală a elevilor „relocați în România.” Nu pot fi de acord cu o asemenea abordare.
Am aflat că România „a relocat” și aitiști. Totuși, totuși, totuși. Aitistul e un șobolan autist și un incult suprem indiferent de naționalitate.
Să trecem la oamenii rușilor din România. Nici măcar Cozmin Gușă nu e. Își imaginează, doar își imaginează, că a fost prieten cu un om care l-a cunoscut pe Putin. Gușă e cel mult chibiț. Putin i-a evitat și pe președinții României. Întrebați-l pe Băsescu! Și când îi critici pe americani, tot îi urăști mai mult pe pe ruși.
Iar generația mea i-a detestat ereditar pe ruși, pentru că părinții și bunicii noștri au trăit colectivizarea. Sovieticii pot fi iubiți, în România, doar de oamenii trecuți de 90 de ani (Ion Iliescu, Mihăiță Șora) sau de useriștii de 30 de ani, pe filiera Lenin și Marx – statui în Germania.
Românii născuți după 1958 n-au mai studiat limba rusă în școală. Aveam și o expresie – „ești mai urâtă ca limba rusă, să-mi dai banii cu căciula, nu ti-aș arată nici…” După 1965, rusa n-a mai fost obligatorie în școli. Din limba străină principală, s-a prăbușit ca limbă straină secundară, predată în 5% din școli. Prima limbă a devenit, în general, engleza, iar limbi secundare franceza și germana. O mare greșeală, după mintea mea. Prima limba trebuia să fie franceza. Generația mea făcea și calambururi cretine în engleză. De pildă, „Deer hunter (un film) înseamnă dragă vânătorule, nu-i așa?” Deer e cerb, nu dragă, ha, ha, ha! Am fost de trei ori în Marea Britanie (Londra, Manchester, Glasgow) pe banii fotbalului și n-aș merge niciodată acolo pe banii mei. Manchester e cel mai urât oraș (mult sub Lehliu) în care am ajuns.
După 1980, datorită excelentelor relații pe care Ceaușescu le avea cu partidele comuniste din Italia și Spania (îl ducea pe Santiago Carillo, președintele partidului comunist spaniol, la chermeze pe Valea Prahovei și țipa la el ca la ultimul atârnător), au intrat în școli italiana și spaniola. Alea ar fi meritat să concureze pentru a doua limbă. Iar franceza ar fi fost normal, repet, să fie prima. Engleză știu până și aitiștii.
Eu cred – nu bag mâna în foc, fiindcă n-am fost prieteni – că pe ruși nu-i iubea nici Dragoș Dumitriu, redactorul șef de la Sputnik. S-a prăpădit de covid în noiembrie 2021. Un idealist, un naționalist foarte cult. Fusese deputat PRM. Dragoș era extremist, dar în alt sens. Scria foarte bine și îi plăcea să o ia razna cu argumente sofisticate, de intelectual onest și sărac. De-aia bănuiesc eu că s-a dus la Sputnik. Ca să ia niște bani pentru care muncea la mișto, îi evaziona pe ruși. Dragoș făcea și emisiuni hapciupalitice (astrologie, cabale) cu Oreste. Am fost și eu o dată cu el la un tocșou și ne-am contrat. I-am spus că astrologia e o bagabonțeală și că Nostradamus a fost un escroc – orice catren al lui la paișpe capete vi-l descifrez ca să iasă ce vreau eu – cu o singură calitate. S-a născut în sudul Franței. După emisiune l-am dus pe Dragoș acasă cu mașina. Stătea pe Mătăsari, strada de cooorve, de lângă PRO TV, dar mi-a mărturisit că pe el îl deranjează asocierea. Eu râdeam. „Stai pe strada de coooorve și n-ai fost la coooorve!”
Numai un tâmpit sau tampiții care l-au plătit în ultimul an de viață ar crede că Dragoș Dumitriu a fost omul rușilor. Coooorvele erau mai încolo. Apăreau pe post la PROTV.
