1. „Știu, de la prieteni din corporații, comportamentul minișefului sau CEO-ului de origine română în companii. Slugoi, ăsta e cuvântul. Vrea corporația să mai ciupească de la angajați câte ceva? Vin corporatiștii autohtoni și zic: <<Păi numai atât? Știu eu să-i calc în picioare și mai și, că doar sunt de-ai mei, îi cunosc>>. Tot felul de șefi și șefuleti devin artiști în asumare de merite și călărirea subalternului prost plătit”. Așa a scris Costi Rogozanu în „Libertatea” de sâmbătă. M-am bucurat când am citit. Eu când băteam drumurile astea ziceați că exagerez. Pe 22.05.2019 am scris în „Național”: „CEO e un cârnăcior cu zero la sută acțiuni, dar e doldora de responsabilitate, de abnegație, de importanță, de dracu’ să-l ia. Și are corespondent în istorie. Pe vremea <<burghezo – moșierimii>>, cum ziceau comuniștii, pe țărani nu îi certa moșierul. Monsieur era plecat la Paris, închiria două loje la cabaret. Într-o lojă stătea el, în cealaltă lăsa paltonul cu mesada de samur. Pe țărani îi chinuia arendașul. Ăsta-i CEO. Arendașul sau vechilul. Un țăran ridicat dintre țărani. Dar câtă obrăznicie zace în sărăcia asta de CEO! Plătește ratele și lasă figurile, sclavule pe 30 de ani!”
2. Dialog strict autentic. Personaje: eu și un prieten care are o cafenea unde organizează spectacole de teatru, o chestie foarte tare. A fost la toate mitingurile Rezist, omul a luptat împotriva corupției, îl iubește pe Vlad Voiculescu, e un antreprenor admirabil, nu-l înțeleg eu. Și fiind atât de deștept, mă cam evită de câțiva ani, normal. Nu-i de acord că scriu împotriva colegilor lui din USR. Dar ne-am întâlnit într-o societate și am discutat. În epoca molimei, omul a suferit, a ținut localul închis sau mai mult închis. M-a luat tare. „Ai văzut, mă, cine a fost singurul care ne-a ajutat? Primarul nostru. Eu am participat la toate mitingurile și acțiunile lui anticorupție (auuuuu!, n.m.). Așa că mi-am permis să mă duc acum la primar și să-l rog să facă și el ceva pentru noi, ca să putem redeschide. Omu’ s-a agitat, a insistat pe lângă guvern, bravo lui, nu ne-a lăsat la greu”. I-am spus că „am toată stima pentru el că nu v-a uitat. Problema mea sunteți voi. N-ați zis că vreți o țară ca afară, că sunteți împotriva pilelor, că s-a terminat cu intervențiile și combinațiile? Detest tonul moralizator, dar nici n-ați ajuns bine la Putere și deja sunteți ca pesediștii!”