Dambovita n-a fost vreo Sena nici dupa ce a sistematizat-o Ceausescu. Si nu le cere nimeni primarilor de azi sa aiba devotamentul chinezilor, care au mutat albia unui rau. Dar ar putea macar sa-si respecte alegatorii. Intre parcul de masini Autovit si Glina, Dambovita ingreuneaza circulatia. Cum asa? Simplu. Daca te afli de o parte sau de alta a jetului de zoaie, trebuie sa parcurgi vreo 10 kilometri pentru a trece pe celalalt sens.
In campania electorala, pacostea Robert Negoita a anuntat ca ridica un pod in dreptul unui showroom de masini si a unei benzinarii. A sapat niste santuri, la misto, fara a starpi balariile,si, dupa ce s-a vazut primar, a retras utilajele. Sincer, nu-l banuiam vreun Apolodor din Damasc sau vreun Saligny. Nici nu-mi imaginam ca va ridica peste Dambovita un Ponte di Rialto venetian sau un Ponte Vecchio, ca la Florenta. Podul de peste Arno este singurul care a scapat nebombardat, la Florenta, in al Doilea Razboi Mondial. Azi, turistii care-l traverseaza se opresc in fata magazinelor de bijuterii si a statuii lui Cellini, cel mai important aurar al Renasterii. Pe Negoita nu l-a bombardat nimeni. Dar atunci cand a plouat cu onoare si minte, el a fost precaut si a avut umbrela deschisa, ca sa-l parafrazez pe Kusturica. Negustorul de mocheta Negoita a promis ca va face un parleaz si nu s-a tinut de cuvant. Pana la urma, nu-i primul edilache care-si pacaleste alegatorii. Dar el i-a inselat si pe fraierii care au cumparat apartamente in blocurile dintr-un cartier rezidential construit chiar de el, acolo, la Glina. Cu ce fonduri? Ei, na! Ale Statului, ale bancilor, habar n-am. Bani nerestituiti, oricum, ca e baiat de contracte.