1. „Nu mai strângeți o vreme, bărbătește, mâna colegilor voștri și nu-i mai priviți senin în ochi. Lăsăți să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri. Nu mai apăreți la televiziune. Nu mai scrieți în ziare. Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurtă căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună.” Am citat din „Apelul către lichele” al domnului Gabriel Liiceanu. E vorba despre domnii care i-au cobzărit pe Traian Băsescu și pe Elena Udrea, nu-i așa? Atunci să tacă filozofic, fiindcă s-ar putea să aibă și alte surprize neplăcute. Nu în legătură cu Putin, normal. Putin e un dictator sovietic. Dar să o lase mai ușor cu Macron și reformatorii din zona noastră. La vârsta de 50 de ani, lansezi „Apelul către lichele” cu un curaj exemplar – pe 30 decembrie 1989, la opt zile după ce a căzut Ceaușescu. La 65 de ani îți pui flori de măr la urechiușe și faci pasul ștrengarului în fața Elenei Udrea. La 75 de ani te extaziezi în fața doamnei Kovesi – „slujirea pură.” Și la 80 povestești că doamna Clotilde Armand ne cere să ne iubim pe noi înșine. Iubirea de noi înșine înseamnă că meseria de menestrel produce dezamăgiri și, la sfârșit, te lasă pe cont propriu.
2. Eu n-o înjur pe Udrea în aceste zile. Am ironizat-o la timp, când am scris că în primii ei ani de celebritate se îmbrăca atât de strident încât compromitea brandurile. Sau când îi târnuiam pe odangiii călugăriței roz, comparându-i cu poetaștrii Elenei Ceaușescu. Un asemenea liricoid, Ion Segărceanu, i-a dedicat Cabinetului 2 ceaușist poemul „Vă iubim fără curmare”. Trubadurii chinuiți de prostată au iubit-o pe Nuți de lângă Buzău cu – nu fără – curmare, în timp ce eu îi transmiteam doamnei care stipendia intelectuali și postaci că ar putea să vină cu brațele goale la emisiuni doar dacă ar avea musculatura Mariei Sharapova. După ce a fost arestată în trei țări (România, Costa Rica, Bulgaria), cred că Udrea e maximum ce am putut da noi în materie de aventuriere legendare.
3. Dacă Elena Udrea nu va fi extrădată, ar trebui să „fie pe fugă” de două – trei ori cât are pedeapsa. Prescrierea în acest caz e de 15 sau 18 ani, nu sunt chiar așa interesat de speță ca să merg la rigoare. Nu rezistă ea atât. Udrea e poporul român pe tocuri la piață. Șansa ei ar fi fost să ajungă Băsescu pentru a treia oară președinte, în 2024, și să dea o grațiere. Din păcate, Băsescu e ruginit politic și n-ar avea nici catarg pe care să întindă pavilionul Victoria’s Secret. Sau ar avea. Un partid mai tare ca PMP, dar fără candidat puternic. Mă gândesc la PSD. Chiar aș vota Băsescu – PSD. Știți de ce? Pentru că de la PSD și Băsescu n-am nicio așteptare.
4. Aloooo, au trecut aproape două săptămâni de la propunerea ca Bulevardul Kiseleff să se numească Bulevardul Ucraina și n-ați făcut nimic! Eu aș fi de acord, dar nu le-ar fi de folos ucrainenilor. Pentru că aici nu se eternizează nimic. Și Piața Charles de Gaulle ar putea fi Piața Zelenski, fiindcă a mai purtat numele câtorva șefi de stat. Iar Bulevardul Magheru îl facem Bulevardul Vitali Klitscko, cu numerele 1, 2, 3…8, 9, 10, KO.