Prima mea amintire din fotbal se leaga de Rica Raducanu. Aveam vreo 4-5 ani si m-au dus tata si un prieten de-al lui la meci, pe Stadionul Republicii. N-am inteles mare lucru, dar tin minte ca m-am uitat tot timpul la Rica. N-avea nimic in comun cu restul jucatorilor.
La varsta mea de atunci, un urias imbracat in negru ar fi trebuit sa ma sperie. Rica m-a fascinat. Facea giumbuslucuri la marginea careului, cu si fara minge, dar mai mult fara, chibitii strigau „vino incoace, Tamango!”, Rica le trimitea bezele. Spectatorii erau la fel de relaxati ca Rica. Oameni cumsecade. Nicio incrancenare, niciun animal in pielea goala, cu tatuaje si mecla infasurata in fular. Mi-a placut la meci. Inainte de a pricepe ceva din fotbal, i-am cunoscut folclorul. Dupa ce am mai crescut, n-am auzit pe nimeni, inainte de ’89, sa poarte pica Rapidului. Astea sunt povesti care au aparut dupa revolutie. Eroul nostru national nu-i vreun revolutionar sau vreun conducator de osti. Eroul nostru national e Pacala. Doar nu te apuci sa-l urasti pe Pacala! In liceu, la N. Balcescu (Sf. Sava de azi si de alaltaieri), nu existau fani ai Rapidului. Baietii erau cu Steaua, Dinamo si cativa cu Universitatea Craiova. Nu se vorbea despre Rapid ca despre un adversar. Cazuse de ceva ani in B, castiga 3 partide la rand, marii gazetari sportivi ai tarii, adica scriitorii de la publicatiile saptamanale, erau in fuga dupa popularitate si cereau cate un rapidist la nationala. Adrian Paunescu, de pilda, il propunea pe „Bimbo Cobra” Paraschiv, un pitic rotunjor, comic si mingicar, cu o singura aparitie in divizia A. In duminica imediat urmatoare, Rapid pierdea cu Metalul Mija. Apoi invingea in alte 3 meciuri si se uita tot. Se pomenea din nou despre promovare si despre problemele pe care le vor avea Steaua si Dinamo cu Giulestina. Dar o batea Minerul Motru, asa ca in divizia A ajungeau CS Targoviste, Petrolul sau Progresul. Dupa vreo 5 ani, Rapid s-a intors sa ameninte Steaua si Dinamo. A ciomagit-o, insa, Corvinul Hunedoara, cu 9-0.
In ultima etapa, Otelul a invins Rapid la Bucuresti si se discuta iarasi despre desfiintare. As fi tare trist daca ar disparea singura noastra echipa indragita de toata lumea, in anii ’60-’80. Romanii erau zdraveni la cap, pe atunci. Cine sa-i vrea raul lui Siminica?