1. Ca la orice început de an, horoscopistele sunt campioanele televiziilor. Și ne trezim cu expresii delicioase. Nu știu care zodie e „în reconstrucție emoțională”. Pe vremea mea, reconstrucția emoțională însemna că ”Gigel se masturbează”. Totuși, e bine că am scăpat de ”magia sărbătorilor”. Creștinismul nu e cu magicieni, vrăjitoare și astroloage. Magia joacă la concurență, la echipele de corporatiști care petrec de halouin pe o muzică a zeilor, adică pe o muzicoasă cimpanzeică. La înălțimea intelectuală a horoscopistelor sunt doar reporterii. ”Ce ați cumpărat, ce aveți în coș?” Din fericire, ziariciul despre care povestesc a dat de o adevărată doamnă. O cucoană cu școala veche, nu vreo gornistă exterminatoare din categoria ”cine nu sare ia condamnare.” Răspunsul a fost de manual. ”Stimate domn, chiar sunteți indiscret.” Panaramezul a rămas interzis. El a învățat că a fi neam prost e o virtute a profesiei.
2. M-a întrebat cineva dacă de Crăciun s-au mai făcut cadou cărți. E complicat. Bătrânii s-au prăpădit ori nu mai au bani. Iar eu, când intru într-o librărie, trebuie să mă controlez ca să nu scuip pe vreo carte care are pe copertă poza unui actor de comedie (cu bugetul Hollywood-ului pe 1000 de ani) sovietic. Și ar mai fi o categorie. Aici e vorba despre parțial eclozații din Generația Gadget. CUM SĂ CUMPERE O CARTE UNII CARE N-AU TRIMIS VREODATĂ O VEDERE? Erau frumoase ilustratele din tabără. Pe fața lucioasă – vreo cinci fotografii mici cu stațiunea respectivă. Pe verso, în dreapta destinatarul, iar în stânga textul – ”dragii mei, aflați despre mine că sunt bine, ceea ce vă doresc și vouă. Mâncarea e bună. Vă pupă al vostru Gigel.”
3. Antena 3 Sienen mai are puțin și ne spune că nu a existat Statul paralel. Și asta nu-i totul. Antena 3 Comedy și celelalte posturi românești de știri sunt singurele televizii oarbe din lume. Toate au difuzat reportaje de la centrele Spa. Foarte bine. Am fost și eu de două ori, între Crăciun și Sfântul Ion, la o chestie din asta cu bălăceală, clăbuci și selfie în jacuzzi. Ceea ce nu au spus televiziile e că jumătate dintre vilegiaturiștii de la centrele spa erau străini. Dintr-un stat care nu-i în U.E. Oaspeții ne și certau. La saună, de exemplu. ”Close te door!” Close, close, dar nici n-am deschis-o. De ”close te door, please!” nu au auzit. Oameni foarte manierați și recunoscători. ”Close the door!” era de fapt ”voi ce căutați aici? Nu vedeți că ne deranjați? Ieșiți naibii afară!” Să ne imaginăm că am fi fost noi musafiri. În ce țară? Unde, pe pământul ăsta, ni s-ar fi permis așa ceva?