Daca tot am ales un subiect din fotbal, poate ca azi ar fi trebuit sa scriu despre Steaua (terminati cu prostia FCSB!) – Dinamo. Dar de ce as face asa ceva? Pentru mine, fotbalul romanesc prezent, strict prezent, a devenit un corp strain, atunci cand 168 de tarabagii au votat impotriva lui Ionut Lupescu.
Exista hoteluri, de plaja, de cinci stele, care n-au camere identificate prozaic – 101, 102, 114. Sunt camere-apartamente pe pamant, cu mici gradini in loc de balcoane, care se cheama Saint-Tropez, Amalfi, Cassis, Positano, Sorento. Ce frumos – sa stai in apartamentul Sorento! Daca am imparti fotbalul romanesc pe criterii alpestre, Lucescu si Dinu ar fi doi versanti. Sfarsitul de iulie si inceputul lui august au date mai importante decat cele in care s-au jucat sau se joaca Steaua-Dinamo ori meciurile din cupele europene. 29 iulie 1945 – s-a nascut Lucescu, 2 august 1948 – s-a nascut Dinu. Dupa douazeci si ceva de ani de la nasterea lor s-a nascut si fotbalul nostru modern, la Guadalajara. Iar in anii ’70, cu ei in teren, Dinamo juca de la egal la egal cu Real Madrid, Atletico Madrid si marile echipe din Germania. La inceputul anilor ’80, cu Dinu in ultimul an ca fotbalist, Dinamo a eliminat Internazionale Milano, unde Mircea Lucescu a ajuns, peste ani, antrenor. Nu cred ca vreun roman va mai pregati vreodata Interul, desi Olaroiu sau Razvan Lucescu m-ar putea contrazice candva si imi doresc sa o faca. In anii ’80, Lucescu a plecat la Corvinul, unde a construit o echipa superba, pe urma a preluat nationala si a dus-o la Euro ’84 si apoi s-a intors la Dinamo, unde a arhitecturat cea mai frumos pasatoare linie de mijloc din istoria lui Dinamo, cu Sabau, Lupescu, Mateut, Lupu. In ’90, trupa aceea, cu Raducioiu si Andone, a prins semifinala Cupei Cupelor. Dinu a antrenat, alaturi de Dumitru Niculae Nicusor, acel Dinamo care a eliminat Hamburgul si s-a dus pana in semifinalele CCE. Tot Procuroru’ a pilotat nationala in cea mai spectaculoasa repriza din istoria ei (5-0 cu Tara Galilor, in minutul 35).
Dinu nu mai antreneaza de aproape 15 ani si eu consider ca a gresit refuzand sa se desparta de Dinamo. El e mandru de fidelitatea lui, o calitate greu de apreciat azi. Cat despre Lucescu, in Romania e mare lucru sa prinzi 73 de ani. Mircea Lucescu pregateste nationala Turciei, la 73 de ani. Antreneaza de 40 de ani. A castigat trofee nationale si cupe europene, a inventat internationali pentru sapte opt tari, a rezistat printre toate categoriile de monstri ai Puterii, printre prim-secretari comunisti si generali de Securitate, printre milionari italieni si baskani calatoriti prin toata istoria de perversitati a Constantinopolului, printre dictatori balcanici si oligarhi cu scoala Razboiului Rece.
De ce am scris despre Lucescu si Dinu? Pentru ca nu se vorbeste destul despre doi oameni care merita foarte mult si nu intelegem ca suntem onorati de a-i avea printre noi.