Alegerile de duminica sunt despre un om care nu se va regasi pe liste. Despre Iohannis. Dintre toti presedintii Romaniei, sasul elocvent ca un Trabant a fost cel mai discret, cel mai ocolit de critici devastatoare si cel mai putin amestecat (aparent) in jocurile politice bucurestene. Teoretic, ar trebui sa fie un exemplu de neutralitate.
Dar el imparte politicienii in Ingerasi bruxellezi si penali balcanici. Domnul Iohannis, un atlet al independentei din justitie, a atacat la televizor o decizie judecatoreasca privitoare la un imobil pe care si l-a insusit dumnealui, dar isi permite sa-si faca adversarii (pe care n-ar fi normal sa-i aiba, tinind cont de inaltimea functiei sale) „penali”. De ce ? Pentru ca poate. Intr-o tara in care Serban Huidu reclama calitatea soselelor, de ce n-ar avea voie si presedintele imobiliar sa dea certificate de onestitate ? Iohannis vorbeste de parca, inainte de a veni la Cotroceni, a fost infirmiera voluntara intr-un orfelinat, nicidecum primar. „Si ce daca am fost primar ?”, pare sa se mire ambasadorul Sibiului la Bucuresti. Printre sute de primari in catuse a existat si un primar neprihanit. Cu un aer solemn, Iohannis transmite un mesaj subtire, pueril. Dar care prinde printre oengisti si corporatisti, fiindca scopul scuza calitatea lozincilor. Vrajeala cu penalii va avea succes si in Diaspora. Patriotii din strainatate vor vota ca sa fie arestati sau falimentati patronii romani de acasa.