1. Au plecat diasporezii la sparanghel. În supermarket, în școli, în farmacii, în Biserici n-avem voie să ne înghesuim, dar în aeroport putem să stăm (ca legumele în legătură), dacă așa ne cere doamna Merkel. Ca să parafrazez niște versuri vesele, „noi, cu brațe ca oțelul, vom culege sparanghelul.” Nu rimează bine, chestiune de accent. Nici Merkel nu rimează cu sparanghel, tot din cauza accentului. Dar dacă pui Merkel și sparanghel pe hârtie și potrivești accentele cum îți convine – la fel cum i-a convenit și doamnei Merkel să sfideze legile militare și să cheme sparangheliștii la muncă – vei înțelege care e rolul României în Uniunea Europeană.
2. Piața Victoriei – valoare zero în comparație cu Diaspora. Useriștii entuziaști spurcă Biserica de vreo trei – patru ani și n-au obținut nimic. Diasporezii au venit în patria-mamă cu 200 de euro și Covidul pe ei. Iar noi – fraierii care votează doar o zi, nu trei – vom sta acasă de Paște. Acum, diasporezii se întorc în Occident. Au sosit, au rezolvat, au plimbat Covidul, au plecat. Da, au plecat inclusiv din carantină. Productivitate maximă. Vor duce și Covidul înapoi. Oameni serioși, nu rămân datori.
3. „Și cum mă uitam io la Trinitas…” Ți-a plăcut asta, neomarxistule ateu? Nu mă uitam la niciun Trinitas, dar vreau să te fezandez! Te rog să consideri că ți-am dat cu trotineta electrică în grota cerebrală de unde evacuezi silabe în giboneza corporatistă. În epoca molimei s-a întețit prigoana Creștinilor.
4. Papa singur, în Noaptea de Paște Catolic, între Renaștere (Michelangelo, Bernini) și Sf. Petru. Da, dar voi sunteți raționaliști, voi ați citit cartea și ați văzut filmul „Codul lui Da Vinci”, voi l-ați așteptat pe profesorul Langdon, jucat de Tom Hanks, care a strălucit în „Philadelphia”. Și după 27 de ani a avut Coronavirus.
5. Domnul Vladimir Tismăneanu a pus pe facebook o poză cu niște ciori, iar dedesubt se putea citi comentariul „Aeroportul Țăndărei. Toate zborurile au fost anulate.” Pe urmă a mâzgălit scuze de tocilar infantil. Nu merge cu iertăciunea. Tismăneanu a jignit niște oameni după ce și-a vopsit biografia. A crescut în Cartierul Primăverii, dar e anticomunist, a fost țambalagiul lui Iliescu și cobzarul lui Băsescu și pe urmă i-a înjurat pe amândoi. Zilele astea s-au scris sute de texte despre Tismăneanu, dar n-a fost amintit un fragment mai vechi, care îl definește. Citez din cartea „Între linii”, de Eugen Mihăescu, apărută la RAO. „Plimbându-mă prin cimitir, m-am trezit pe Aleea comuniștilor. Toate pietrele funerare erau la fel: fără cruce, având numele decedatului și simbolul comunismului – secera și ciocanul. Piatra care mi-a atras atenția marca mormântul lui Leon Tismăneanu. Cineva – un membru al familiei, dar nu văd cine altcineva decât fi-su, Vladimir Tismăneanu, zis Volodea – a pus să fie acoperit simbolul comunist cu o fotografie funerară, ovală, imprimată pe porțelan. Dar poza nu reușea să mascheze complet secera și ciocanul, așa încât, de o parte și de alta a portretului defunctului se ițeau mici bucăți din instrumentele<<puterii poporului.>>
6. V-am făcut și eu o strofă, domnule Tismăneanu! „Desenat pe asfalt, cu creta,/ zigzagu-i linie dreaptă./ Vine ploaia cea deșteaptă/ și va șterge pirueta.”
