Când scriam că Dragnea e un individ amfibiu și vâscos anticipam scandalul Teldrum. Prima dată am auzit despre Belina când a început circul ăsta.
Fiind mai puțin superficial ca în tinerețe, dar tot superficial, mi-am tratat ignoranța cu niște pastile de vanitate adolescentină și găunoasă – „am ajuns în Capri, așa că Belina poate să mai aștepte.” După prima foiletare a memoriei, mi-am zis că nici Marin Preda, nici Zaharia Stancu, teleormăneni amândoi, nu au scris vreun rând despre Belina. Asta nu înseamnă că Dragnea nu rămâne același dihor politic.
Alaltăieri seară, televiziile ne-au prezentat „oaza de lux” a lui Dragnea. M-am uitat la un post de știri, am dat pe altul, am naufragiat și pe Pro TV, și pe TVR, sperând că vor difuza ceva în plus. Nimic. Pe urmă, m-am gândit că acolo dorm pescarii și brigadierii, iar teleormănenii i-au fentat pe ziarici. Nu, dom’le, ăla era luxul!
Dacă așa arată luxul înseamnă că Bambi căprioara este fioroasă. Am fost în vreo 10 -15 reședințe de pe malul lacurilor din vecinătatea Bucureștiului. Toate erau mai „luxoase” decât casa aia de odihnă pentru sindicaliști. Și nu toți proprietarii sunt milionari. „Paradisul” lui Dragnea ziceai că-i Baza Chefalul de pe vremea lui Ceaușescu. O pensiune de două margarete, cel mult trei, asta-i „oaza de lux.” Ar merita și un nume care să-l reprezinte pe individul amfibiu și vâscos. Pensiunea „Prostul gust la el acasă”.
Dacă te duci la Belina (la Be…sună pornografic, nu e vina mea), faci concurs de atletism cu țânțarii – care fuge mai repede de acolo. Nasol ar fi să mergi la Belina cu o gagică de Loft și Coasta de Azur și să-ți spună golanca „auzi, bă, Jack Spintecătoru’, nu-mi scoate bagajul din Jeep, că io nu dorm aici!” Belina e pentru chefliii care cântă „La Chilia-n port.” Poate că Dragnea are nostalgia Canalului Dunăre – Marea Neagră. Să nu uităm că e fiu de milițian. În loc să-și ia o casă în Provence ori un chalet în Alpi, individul amfibiu și vâscos și-a făcut heleșteu în satul lui. Și l-a trecut în acte pe numele unei firme. E deștept rău.
Când am intrat eu în presă, în secolul trecut, ziariștii tineri erau chemați la redactorul șef, dacă atacau vreun ministru. Și erau întrebați „cine sunteți voi, puțoilor, ca să îi înjurați pe oamenii care conduc țara?” Azi, întrebarea e cine sunt ăștia care au ajuns să conducă țara.
Cei care mă vor acuza că am minimalizat „oaza de lux” Belina ca să-l apăr pe Dragnea sunt la fel de subtili ca Dragnea. L-am sunat o singură dată. În campania pentru alegerile FRF. Voiam să aflu din gura lui pe cine susține. Înainte i-am dat un sms, ca să mă prezint. Nu mi-a răspuns. Poate nu i-a plăcut cum i-am descris, în articole, mustața aia de bufetier în gara Roșiorii de Vede. Pe urmă, a zis la televizii că ar vrea să câștige Ionuț Lupescu. Și ați văzut ce s-a întâmplat. Dragnea l-a pupat pe Lupescu și cu mustața lui Vasile Dâncu.