Ieri, 21 iunie, la ora 7.30, s-a nascut fetita Cristinei si a mea, Ioana Antonia. Cuvintele n-au fugit de mine, sunt aici, dar ma domina, mi se impotrivesc, mi-e greu sa le adun.
Tot ce pot sa sper este ca Ioana Antonia si Robert Alexandru (fiul fratelui meu, sosit printre noi tot in 2012) sa stea departe de politica si de presa. Cand s-au gasit sa vina pe lume si copiii astia! Culmea e ca minunea mea mica a primit cel mai frumos cadou , de pana acum, tocmai de la un ziarist! Va afla si ea cine e tatal ei — iertati exercitiul de trufie, total nepotrivit in acest moment! Luati-o, va rog, ca pe o forma de autoironie! In „Dilema Veche” de ieri, Catalin Tolontan a scris: „In plina teledemocratie, fac prinsoare ca o rubrica precum cea a jurnalistului Razvan Boanchis de la National, critic al risipei de la TVR, a contat mai mult decat toate televiziunile”. Ii multumesc acestui gazetar proeminent, pe care l-am injurat de zeci de ori. Si mi-e teama ca se va mai intampla. Sa stai la distanta de presa, Ioana Antonia!