In 2009, o angajata de rand de la o multinationala „a murit de munca”. Presa a transformat-o in eroina, un partid a folosit tragica intamplare in campania electorala. Eu am scris „Dumnezeu s-o ierte pe biata fata!” si am sustinut ca-i aiurea sa te jertfesti pentru o firma unde nu esti actionar. Sau macar sef! Sau macar vedeta, ca sa ai si tu un privilegiu, ceva, acolo! Chiar asa, construim capitalismul cu devotament comunist, cu avant stahanovist?
Poate ca exagerez, dar imi repugna tot ce vine dinspre corporatii, multinationale si alte sclavii moderne, unde pricipala calitate a unui lefegiu e raspunsul afirmativ la intrebarea „lucrezi bine in echipa?”. Lucreaza perfect, adica isi sacrifica personalitatea ca sa plateasca ratele la banca. „Suntem o echipa, suntem o familie”, asa latra, de obicei, smecherul-patronul-propagandistul care ia banii. Iar team-bulding-urile corporatistilor la munte sunt adevarate umilinte. Ca sa nu-si piarda slujbele, oameni cu plozi acasa accepta sa se prosteasca. „Ai lemnele astea si un ciocan, in juma’ de ora sa faci o coliba!”. La o asemenea comanda, reactia normala e „mai bine iti fac o coliva, ca nu sunt haiduc sau alpinist!”. Pana la urma, e treaba (mare) a corporatistilor, ciorba lor! Problema mea e ca au otravit si ceea ce ma priveste. Va supun atentiei un mail. Autentic! „Am fost awardati si vom face pick-up-area soon”. In traducere din limba de cauciuc ars, „am fost desemnati castigatori si vom face preluarea curand”. Hai sictir!