1. Biden s-a întâlnit cu vorbărețul Iohannis. Sasul elocvent ca un Trabant a concluzionat: “discuția nu a fost una lungă, a fost una relativ scurtă.” Nici România nu e o țară curajoasă, e o țară relativ fricoasă. Dumneavoastră aveați chef de taclale, posedați har de povestitor, și Biden v-a expediat, nu-i așa, domnule președinte? Eu cred că sunteți primul musafir, la nivel înalt, care s-a bucurat când gazda i-a transmis, printr-o tăcere semnificativă, că “vizitele scurte sunt plăcute.”
2. Am glumit. O să îmi fie dor de Iohannis. Mai ales de cel din ultimii cinci ani. Muțenia lui Iohannis i-a ponderat, în vremuri de pandemie și război, pe unii hapciupalitici care au ajuns la guvernare pe schema “dă, Ursula, dacă vrei 50 (de milioane de vaccinuri sau de mii de soldați), noi o să ducem cifra la 80, Ursula, sărutăm mânuțele, Ursula!”
3. Țineți minte expresia “mămăliga nu explodează?” Partidul-tenie al României (USR) explodează doar când trebuie să mănânce alții mămăligă. Bineînțeles că pe useriști îi ajută și adversarii. Ce șanse să aibă PSD, de pildă, la parlamentarele din toamnă, după ce Ciolacu i-a jignit pe moldoveni? Adică jumătate din electoratul partidului. Ce face un om care încearcă să parvină și e slab în afaceri, în știință, în artă, în sport și nici nu vrea să riște? Intră în politică sau în instituțiile de forță. De vreo zece ani, unii politicieni mai și riscă. Dacă nu vor să riște, trebuie să execute. Pe Ciolacu nu-l are nimeni la mână, sunt sigur.
4. Gabriel Liiceanu a zis că “nu toți politicienii sunt corupți. În USR există oameni minunați. Au fost miniștri formidabili – Drulă, de exemplu. Admir la useriști că s-au pus în slujba poporului și n-au renunțat. Îi admir pe Drulă, pe Clotilde Armand și pe Fritz de la Timișoara.” În 1990, domnul Liiceanu avea 48 de ani, îi admira pe Rațiu și Coposu și îi publica pe Cioran, Țuțea, și Eugen Ionesco. Media de vârstă – mult peste 80 de ani. Azi, domnul Liiceanu are peste 80 de ani, admiră trio-ul userist de mai sus și le-a publicat pe Ramona Ursu și Emilia Șercan. Domnule Liiceanu, când vă apucați de desenat? Lebede, bărcuțe, floricele. Ca domnul Mihai Șora. Dumnealui contextualiza seducător grația și ludicul senectuții. Granițele expresive erau împinse până dincolo de claviatura cutiei cu creioane colorate.