1. Din cauza unor geostrategi difuzi ca domnul Cozmin Gușă nu se poate vorbi fără părtinire despre războiul din Ucraina. Afirmațiile abisale și citatele hapciupalitice etalate de Gușă și de alți creatori de harababură ca dumnealui blochează orice discuție rezonabilă. Gușă a trântit pe pagina sa de fb o enormitate a lui Emmanuel Todd, un om deștept, dar care s-a scrântit. Nici Gușă nu e prost, dar are restanțe la capitolul caracter. “Cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla Europei ar fi dispariția Statelor Unite”, a elucubrat Todd. Și a aplaudat Gușă. Așa face politică un om care e șef la federația de judo, un sport al oamenilor echilibrați. E clar că Gușă confundă judo cu smardoiala de stradă. Dacă acest ardelean cu apucături bizantine e șef la judo, vreau și eu să fiu bossulache la hochei. Nu știu să patinez, dar am avut gheață în frapieră. Iar Gușă în kimono e ca Puiu Călinescu pe un podium la haltere.
2. Un ziarist american ciudat, Gonzalo Lira, care nu avea cunoscuta abordare maniheistă despre războiul din Ucraina, a murit în arest în Ucraina. Eu sunt convins că ucrainenii s-au purtat frumos cu el, pentru că sunt oameni duioși. Am simțit asta din privirile lor. Se uitau cu o îndreptățită compătimire la românașii sufletiști care i-au întâmpinat cu pungi de la Lidl (umplute cu pateu, ness la plic, snacks-uri și alte sărăcii) în urmă cu doi ani. Venea oengistul cu pateul, iar oaspetele nu avea loc în geamantan nici pentru haine.
3. În anii ’90 și chiar la începutul anilor 2000, Iliescu le spunea feseniștilor și apoi pesediștilor să o lase mai subțire cu combinațiile. Ei ziceau ca bătrânul lup în blană de motănel (parcă așa era expresia) și făceau ca ei. La fel sunt toți politicienii de azi. Băieții recită ce vrea electoratul și pe urmă își văd de afaceri. Rețeta e bună, dar în loc să funcționeze în căsnicie (“nevestei trebuie să-i spui doar ce vrea ea să audă” – am citat din veteranii nunților de argint pentru tacâmuri și aur dentar din Turcia), se aplică în parlament și în guvern. Așa se va întâmpla în politică după toate rândurile de alegeri. Nu au existat parteneri care să se urască mai mult decât USR și PNL, dar nu m-ar mira ca la finalul lui 2024 să vedem o alianță PSD-USR. Copiii de activiști și de milițieni lacomi și-ar da mâna cu fiii de securiști. Și pe vremea lui Ceaușescu existau conflicte între PCR și Securitate. Dar până la urmă cădeau la pace. România ar avea mai mulți bani decât arabii și chinezii dacă ar exploata și ar lista la bursă zăcămintele de funambulesc ale alianței PSD-USR.