1. Alegeri în SUA. Pentru români, problema e simplă. Se decide dacă se va încheia până la Crăciun războiul de vizavi sau dacă va mai continua cinci ani, China urmând să preia o Europă epuizată. Sunt niște alegeri despre bunăstarea sau sărăcia noastră. Dacă îți vinzi casa sau televizorul, o faci pentru că ai datorii. Sau ești bolnav și îți trebuie bani ca să te operezi. Dar să-ți înstrăinezi un bun ca să-l salvezi pe un vecin, care nici nu obișnuiește să zică bună ziua – așa ceva e peste capacitatea de înțelegere a unui om normal. Sau poți înțelege situația, dacă extrapolezi. Ciolacu, Ciucă, Geoană (Lasconi și Simion într-o măsură mai mică) au pedale. Și apasă unii pe pedalele lor. Credeți că Ciolacu, Ciucă și Geoană au suferit material de când a început războiul?
2. Dar la Antena 3 Sienen s-a suferit material? Eu nu cred că Dan Voiculescu lucrează împotriva interesului său. Omul e foarte inteligent. Scria câte o carte pe săptămână chiar și când nu era acasă și îi venea inspirația în timp ce privea pe fereastra model caiet dictando.
3. L-am întâlnit o singură dată pe profesorul Voiculescu. În primăvara anului 1997. Se vedea de atunci cât e de generos și de pro-american. Lucram la un ziar de sport (din trustul lui), care se cam ducea la vale, pentru că apăruse ProSport. Norocul meu a fost că m-a luat „Național” imediat. Și a venit profesorul Voiculescu în redacția cotidianului „Sport XXI”. Pantofi cu ciucurași. Gecuță vișinie de in. Asortată cu pantaloni – tot de in, tot vișinii, și cu dungă. Cămașa la fel de șucară. Albastră și, bineînțeles, de in. Bunul gust la el acasă. Profesorul i-ar fi făcut invidioși pe șmenarii de la Eva. Explicație pentru trotinetari: Eva era un supermagazin, cu marfă pentru femei, aflat pe Magheru. Discursul lui Voiculescu a fost genial. „Copii, nu ne putem pune cu americanii! Ăștia au teleportabile.” Pardon? Voia să spună că Adrian Sârbu le dăduse telefoane mobile tuturor ziariștilor. „Noi avem o singură șansă. Jocul de picioare.” În traducere, „nu vă dau niciun ban.”
4. Dependența de jocuri de noroc, dependența de droguri sunt vicii, sunt dependențe izolate. Marea dependență a acestui început de mileniu e dependența de lux și chestia asta nu-i scorneala mea. Când a început războiul, foarte mulți români de la oraș s-au oferit să cazeze – GRATIS – grupuri de refugiați în casele lor de la țară. Nu era lux, dar aveau un acoperiș deasupra capului și căldură între pereți. Oaspeții au refuzat. Guvernul putea economisi niște sume importante, dar a preferat să suporte chirii exorbitante pentru distinșii musafiri în apartamente la Năvodari sau în Nordul Capitalei. Așa s-ar fi purtat și ei cu noi, nu-i așa? Românii au învățat DE PLĂCERE întâi franceza și apoi engleza. Rusa au învățat-o forțat. Eu sunt pro-occidental și m-am săturat de dependența de lux a popoarelor slave.