1. Președintele Poloniei a declarat că îi poate găzdui pe refugiații ucraineni în reședințele lui. M-am crăcănat de râs când am citit informația asta. Dumneavoastră la ce vă gândiți? Suntem în Al Patrulea Război Mondial. Al treilea a fost pandemia. Și președintele României i-ar putea găzdui pe ucraineni dacă va intra în Programul „A șaptea casă”.
2. Încă una cu președinți, dar plec de la o amintire. În primăvara lui 1986, Steaua a bătut Anderlecht cu 3-0, la București, și s-a calificat în finala Cupei Campionilor. Am văzut meciul în apartamentul unui prieten care stătea într-un bloc aflat în spatele Teatrului Nottara. În pauză, am ieșit pe balcon, să fumăm. La 20 de metri de noi, într-un bloc aflat vizavi, un fotbalist de la o echipă rivală Stelei, care jucase și el la nivel foarte înalt, dar era la final de carieră, a ieșit pe balcon și a început să-și facă încălzirea. Îl inspirase Steaua. La întâmplarea asta m-am gândit duminică seară, când TVR a difuzat un documentar din 2020 cu Zelenski. Eu am fost utecist, pionier și în prima generație de șoimi ai patriei, știam scenariul, îi și spuneam fiicei mele – „acum va vorbi un vecin de-al lui Zelenski din orașul natal Krivoi Rog, acum va povesti învățătoarea, acum elevii îi vor organiza o serbare.” Dar nu asta mă deranjează, chiar am privit cu nostalgie, pentru că nu suport anticomunismul la seral. Eu m-am gândit la Drulă. Și mi-am imaginat că s-a uitat la Zelenski exact ca fotbalistul de la echipa rivală a Stelei. Când îi vede pe Macron și pe Zelenski la televizor, Drulă cred că face flotări în sufragerie.
3. Un om public a avut un derapaj la adresa femeilor. Și ca să vedeți cum e societatea noastră, printre cei care l-au înjurat se găsește și un opiniot despre care se zice și-ar fi bătut toate nevestele.
4. Un „prețios ridicol” a mâzgălit pe o centură de socializare: „eu nu pot rezona cu oamenii lipsiți de empatie.” Nici eu cu oamenii care n-au citit o carte, dar scriu pe laptop sau telefon. Mai e vreun parțial eclozat care n-a folosit cuvântul „empatie”? „Solidaritate”, „afecțiune”, „compasiune”, „îndurare” nu mai există. Despre „mizericordie” nu mai amintesc. E un cuvânt prea greu pentru Centrul Vechi.
