Incep cu o reparatie. Nu mi-a cerut-o nimeni. Nu-l cunosc pe om. In decembrie, am frunzarit primul volum de memorii al lui Tatulici si l-am martelat. Intre sarbatori, am citit cartea. Toata cartea. Regret, dar e foarte buna.
Sigur, Tatulici povesteste ce-i convine lui — pacatul oricarui memorialist — face greseli impardonabile pentru un filolog („servici”, de zeci de ori, in loc de „serviciu”, „prezentatoarea italiana prezenta”, „daca consiliul” — asa se intimpla cind iti distrugi timpul in compania analfabetului impopotonat Rares Bogdan), dar trebuie sa recunosc ca-l duce capul. Foarte putini romani n-au calatorit degeaba in strainatate. Tatulici se numara printre ei. A cautat si a gasit izvorul banilor, in loc sa se mire. Mi-a placut de el. Banul, a inteles banul, stie ce-i banul. Paginile despre concertul lui Michael Jackson in Romania, despre Argentina (un evreu din Iasi a ajuns dictator in Patagonia, a cartografiat-o, si-a batut moneda proprie), despre Liban (religia acestei Elvetii a Orientului este banul, se intrerupea razboiul pentru comert, iar Tatulici traversa linia frontului), despre Dubai (dolarii transformind artificialul in arta), despre Provence si Toscana (iubirile mele) sint de neratat. Bravo, Tatulici, esti smecher, te injur de 15 ani, dar admit ca uneori am exagerat, jigodie batrina! Esti golan destept, chapeau!
Foarte blind, insa, am fost cu teveristii, in articolul precedent. Pe 4 ianuarie, dupa-amiaza, au difuzat o inregistrare folclorica. Versurile erau foarte adecvate. „Azi e Ajunul, miine-i Craciunul!”. La ce buget toaca, mi se pare firesc. Pe 7 ianuarie, avem Sfinta Maria si Revelionul, facem un pachet frumos. Bugetofagilor, n-am niciun chef de munca, dar pentru voi ma apuc de munca!