Istoricul de arta Petre Oprea scria ca, in anii ’70 – ’80, s-a organizat in Bulgaria o retrospectiva Lucian Grigorescu. In timp ce pictorul Gheorghe Ionescu si alti prieteni de-ai maestrului de la Cassis si Balcic panotau expozitia, in sala a navalit atasatul nostru cultural la ambasada din Sofia. „Ce sunt prostiile astea de tablouri? Cine e Lucian Grigorescu? Va bateti joc de mine? Io am anuntat ca va fi o retrospectiva Luchian si Grigorescu!” Atat pricepuse el din Lucian Grigorescu! Luchian si Grigorescu (Nicolae)! Pictorul Gheorghe Ionescu l-a scos in suturi si in injuraturi.
In situatia asta ne putem intoarce, cu mentiunea ca atunci nu era vorba despre un marasm al artei, ci despre jocurile diplomatice ale Razboiului Rece. Baiatul de la Sofia era un securist travestit in atasat cultural, iar dupa revolutie a fost recuperat si chiar avansat, ajungand pe la Paris, probabil expert NATO. In toata lumea, muzeele de arta sunt conduse de istorici de arta. La noi, nu cred ca exista doua muzee de arta pilotate de istorici de profil. MNAR, de pilda, are ca director un grafician. Iar la Bruckenthal – sef este un arheolog. Asa-i si la Venezia, langa semnatura lui Tizian, ca Brukenthal are un Tizian de varf, sunt arheologii apelor, scafandrii, secondati de gondolierii ragusiti! Fara gluma, domnul director de la Brukenthal e un om respectabil, profesor universitar, dar la fel de potrivit cu functia ca actorul Ivascu cu demnitatea de ministru al culturii. Observ fara surprindere ca domnii colegi ai lui Ivascu – foarte declamativi dincolo de scena si chiar patetici in Piata Victoriei – nu sufla o silaba despre Ivascu. Probabil asteapta sa vada cum va arata imparteala. In ceea ce priveste muzeele de arta, am convingerea ca Ivascu nu va face nimic. Si daca ar vrea, nu ar putea, pentru ca istoricii de arta sunt putini si lucreaza in privat ori au plecat in strainatate. MNAR mai are un singur istoric de arta, deoarece nu vine nimeni pe 1500 – 2000 de lei. Iar restauratori de arta cred ca mai sunt, angajati la stat, vreo trei. Doi in Bucuresti si unul in Ardeal. In Europa, patrimoniile nationale de arta au o rata de crestere de 10 – 20% anual, prin politica de achizitii si dezvoltare a pietei. La noi, valoarea muzeala scade. N-avem istorici si restauratori de arta, iar obiectele de arta si cladirile, care ar trebui sa puna capodoperele in lumina binemeriata, se degradeaza.
Dar ziaricii romani plang fiindca au scazut veniturile aitistilor, daca-i posibil asa ceva. Le promisese Tudose nu stiu ce subventii. Dar nu vreti voi sa le dam si locuri de parcare, in fata la Kaufland ? Stiti bine la ce ma refer, la indicatoarele alea pe care e desenat caruciorul. E vorba despre caruciorul pentru adulti, nu despre caruciorul pentru cartofi. Atentie ca nu i-am facut handicapati, din contra! Aitistii seamana cu gimnastele. La 18 ani sunt gata. Dar o gimnasta se creste greu. Aitistii se inmultesc ca urticaria si reprezinta combinatia ideala de inteligenta artificiala, prostie naturala si propasire anticulturala. Fenomenul Fast food nu a distrus sanatatea omului asa cum a reusit IT-ul cu librariile si editurile. Daca duci un aitist la o cherhana si ii umpli farfuria cu zargani, crede ca sunt grisine.